TVR, CFR și OLTCHIM, tripleta de aur a datornicilor din economie

    În lume românii se mândresc cu tripleta Nadia, Năstase și Hagi. Cu Hagi se mândresc mai mult pe la turci și mai puțin în lumea-ntreagă. Dar nu asta e important, ci faptul că românii, deși n-au contribuit cu nimic la performanțele sportive ale celor trei sus-enumerați, se simt mândri de ei. Atât de mândrii încât participă activ prin umflarea pieptului, urmare a inhalării de aer înmiresmat cu laude obținute de cei trei la diferite evenimente ce au mai mult sau mai puțin legătură cu sportul.

   Orbecăind pe căile mândriei naționale, ne izbește brutal în plex  performanțele manageriale ale vremelnicilor-eterni-cocoțați-în-extensia funcții-diriguitoare ale companiilor de stat sau la care statul încă este acționar majoritar. Indiferent de cât de des se schimbă conducerile la unele companii, rezultatele noilor veniți sunt la fel, ba chiar pe unele locuri mai dezastroase decât a celor de dinainte.  Această stare de fapt  m-a făcut să-i plasez în categoria vremelnică - eternă și tot-mai-abisală în performanțe economice.

   Tripleta formată din TVR, CFR și Oltchim ar trebuii să provoace revoltă în cazul fiecăruia dintre noi. Spun revoltă pentru că mormanul de datorii cumulate de incompetența sau reaua credință a faunei ce s-a perindat la conducerea acestor companii va fi plătit din buzunarele noastre, ale tuturor, la fel ca în cazul defunctului Bancorex. Anii au trecut, România a intrat în structurile euro - atlantice, dar metodele de jefuire a companiilor de stat au rămas aceleași ca-n era mineriadelor.

   Pentru a vedea cât de adâncă e vizuina iepurelui am purces la colectarea de date ce merg înapoi până în anul 2003. Datele cuprind valorile nominale ale activelor totale, datoriilor, cifrei de afaceri, profit sau pierdere și numărul de angajați. „Transparența” promovată de conducerile CFR și TVR a făcut imposibil accesul la situațiile financiare detaliate și în consecință a trebuit să lucrez cu indicatori din bilanțul prescurtat. Indicatorii sus - menționați au fost supuși inflatării pentru a avea o imagine cât mai apropiată de realitate. La finalul articolului vor fi prezentate volorile nominale ale acestora ținându-se cont însă de denominarea din 2005.

   S.C. OLTCHIM S.A.

    Reminiscență a industriei chimice autohtone, Oltchim a rezistat tranziției, dar n-a mai putut face față climatului de post - aderare europeană. Deși e deținută de stat în proporție de doar 54%, în anii de după atragerea în acționariat a unor investitori privați societatea  n-a fost bântuită duhul înțelepciunii manageriale.

   

      La o scurtă privire asupra valorilor înregistrate de indicatorii de mai sus,  se observă banii cu care trebuie să vină de acasă statul și ceilalți investitori pentru a acoperi măcar o parte din datorii. Presupunând că se dă liber de la Comisia Europeană la o recapitalizare a companiei și că acționarii minoritari vor contribui la această recapitalizare, mai rămâne de văzut însă cum se va susține activitatea,la un nivel suficient de profitabil încât să recâștige piața pierdută, să genereze profit, să returneze datoriile față de creditori rămase după recapitalizare și să-și răsplătească acționarii,  chiar dacă nou management  este străin de vechile metehne ale conducerilor anterioare.

   Strânsă cu ușa de creditori, trasă și întinsă până la rupere de patroni de foste televiziuni cu ambiții politice, pe de o parte, și guvernanți ce sunt conștienți de situația fără ieșire, pe de altă parte, Oltchim va parcurge cu siguranță Golgota falimentului, în huiduielile angajaților, fără  ca vre-un fost manager să fie deranjat cu întrebări vreodată de cineva. 

   Societatea Română de Televiziune

   

   La TVR situația datoriilor e precum titlul filmului The Sky's the Limit. Și asemenea lui Fred Astaire din filmul cu pricina, conducerile ce s-au succedat la prima televiziune din viața noastră pe care trebuie să o plătești ca să nu te uiți la ea, au dansat step pe grămada de datorii până au atins stadiul de senilitate precoce, moment în care dezavuând stepul și-au preferat jocul copilăriei ,,piramida n-are vârf”.

   Anul 2008, an de alegeri parlamentare și prin urmare an de schimbare a gărzii, s-a încheiat cu o dublare a datoriei totale. Ritmul de creștere s-a menținut și pe parcursul anilor ce au urmat până în 2011. 
   Așa cum am mai menționat, „transparența managerială” este pe ultimul loc pe lista priorităților le TVR. Din acest motiv datele bilanțului aferente anului 2012 nu sunt publicate, dar în schimb ne este prezentată o strategie prin care se vor diminua datoriile. Din strategie mai reiese faptul că pentru asigurarea și funcționarea în bune condiții a televiziunii, e musai mărirea abonamentului. Și tot în strategie e menționată pierderea netă pe anul 2012, iar soluțiile propuse pentru diminuarea datoriilor fac referire la o restructurare de personal pe ici pe colo, fără atingerea unor matusalemi sau vedete cu proptele politice. Se face de asemenea referire la creșterea abonamentului la abonații a căror unică vină este faptul că folosesc curent electric și, prin urmare factura, cuprinde  o parte din vestimentația  Marinei Almășan. N-am văzut în „strategie” vreo mențiune despre reorganizarea grilei de programe, a posturilor locale sau despre renunțarea la unele posturi inutile. 

      Datele prezentate în tabel prezintă o situație nu tocmai roz, situație în care datoriile cresc de peste zece ori în timp ce cifra de afaceri se diminuează cu peste 20%. De asemenea ne prezintă o situație a angajaților tipică aparatului birocratic pe timp de criză. Numărul angajaților nu numai că nu scade, cum ar fi normal într-o companie a cărei situație se deteriorează, ci din contră, crește. Despre profit, pe lângă faptul că devine tot mai hilar să amintești   că TVR-ul a înregistrat odată în dreptul postului de rezultat al exercițiului, profit. Nu sunt Roubini, dar pot previziona cu un grad de certitudine de peste 99% că TVR va încheia un deceniu cu pierderi an de an.
   
   SNTFM CFR Marfă S.A.

   Au trecut șase ani de când profitul n-a mai bătut nici la poarta CFR Marfă. Și tot în acești șase ani, cifra de afaceri a companiei s-a înjumătățit, în timp ce datoriile s-au dublat. Pot spune că CFR-ul e marfă în materie de cifre rezultate de pe urma capacităților manageriale exercitate de diverși ... manageri. 
  

   Programul de eficientizare a companiei s-a axat în linii mari în ultimii zece ani pe reducerea semnificativă  cu peste 63% a personalului, reducerea cu peste 70% a cifrei de afaceri, diminuarea activelor cu 39%, toate acestea pentru a înregistra pierderi anuale de ordinul sutelor de milioane și datorii de ordinul miliardelor. Ăsta da, management performant !

   În dreptul infracțiunilor jaf organizat și complicitate la jaf organizat fotografiile unor miniștri și directori din ministerul de resort alături de o locomotivă ar fi edificatoare, fără nicio altă explicație, pentru studenții de drept. Trăind în țara unde ciobanul mioritic își plânge de milă la aflarea complotului colegilor săi de breaslă, trebuie să ne așteptăm la ... nimic. Pentru că exact acest lucru se va întâmpla: nimic.
   Nepieptănate, pline de bube și în ultimul stadiu de cancer managerial, două din cele trei pietre de moară aflate în grija statului se vor a fi vândute. 

   Există multă naivitate în declarațiile și intențiile afișate de autorități. O importantă cantitate din această naivitate își trage seva din ignoranță, neștiință, rea-credință, toate ingrediente de bază pentru prepararea ghiveciului datorii - pierderi la societățile deținute de stat. 

   În două din cele trei găuri negre ale economiei, respectiv Oltchim și CFR, se întrevede același scenarii ca în trecut. Primul scenariu are în vedere ștergerea datoriilor sau măcar a unei părți importante ale acestora. Motivarea pentru această acțiune ține de păstrarea locurilor de muncă, de responsabilitatea socială a statului și de nevoia stringentă de a evita o criză socială în arealele geografice ale companiilor. Acest scenariu e sortit eșecului din cauza reglementărilor europene în materie de ajutor de stat. Al doilea scenariu vizează separarea părților bune de cele rele precum în cazul defunctului Bancorex. Părțile bune apoi vor fi privatizate, iar părțile rele vor rămâne în grija statului. În ambele scenarii nu se pune problema găsirii personajelor cheie din spatele acestui marasm economic.

   În cazul televiziunii ai cărei abonați captivi suntem, scenariul măririi abonamentului este deja în cărți. Prin urmare, va trebui să contribuim încă ,, o dată - n viață ” la perpetuarea unor emisiuni de varietăți din perioada post - hippie, mai exact epoca disco.

   Indiferent dacă vom dansa pe muzica disco alături de TVR sau vom da din cap pe muzică house acompaniată de fluierul specific CFR-ului, în mod sigur gustul lăsat de participarea la aceste zbenguieli, al căror coregraf e guvernul, va fi de sodă caustică de la Oltchim.