Basarabia e o mireasă cu mitralieră

   „Basarabia e România!” stă scris pe fațada prospăt renovată a unei case de pe strada unde locuiesc. Cred că proprietarul n-a fost deloc fericit. Oricât de patriot ai fi, când vezi cum un idiot ți-a vopsit fațada, îți vine să-i faci capul minge de fotbal. Cât despre mesajul patriotic ... să zicem că patriotismul, în cazul lui și al altora, e o chestiune ce ține de fațadă.
   Spațiul de dincolo de Prut are tot atâtea în comun cu valorile europene cât are Putin cu cele democratice. În Basarabia, Kusturica e la el acasă. De la declararea independenței se derulează filmul Underground. Marko, cel ce în film avea legătură cu lumea reală și le da ceasul înapoi celor din subteran, în Moldova e Snegur, Lucinschi, Voronin, Timofti, și mai toți ce s-au perindat la putere de un sfert de veac. Unii basarabeni au evadat din beci și, de afară, încearcă o infuzie financiară, nicidecum una de mentalitate. Între timp, o mireasă camuflată face demonstrații de îndemânare ieșită din comun în materie de purtatul de haină de blană și kalasnikov, amândouă acoperite de un voal și un blond platinat ce nu poate lipsi.

   De la marginea tarlalei, premierul Chiril Gaburici privește, precum odinioară Napoleon, bravia sa armie. La Tiraspol au făcut toți pe ei de frică. La Bruxelles, cei din Comisia Europeană caută disperați să-i adere forțat pe cei de la marginea tarlalei. La Moscova, Putin are migrene, coşmaruri şi i-a băgat de urgență în ședință pe cei din FSB, căutând disperat soluții pentru eliminarea amenințării platinate. NATO își freacă mâinile de fericire că e pe cale să-și atragă de partea sa asemenea aliat. Între timp, din băncile de la Chișinău mai dispare un miliard de euro. Peste jumătate de an, se vor prinde și cei de la Banca Națională că seifurile sunt goale.

   Parcursul european al Republicii Moldova ține cât o mahmureală după o noapte de chef într-o cramă din Cricova. După două aspirine cu ambalaj în chirilică și o smetie dată în fața oglinzii, orice funcție de la Chișinău realizează că o țară a nimănui e de preferat uneia în care trebuie să dai socoteală cuiva. Între mireasa dezlănțuită, miliardul dispărut, milionul emigrat, Moldova alege de fiecare dată la loc comanda. De fiecare dată când ai impresia că lucrurile pornesc într-un sens, oricare ar fi el, asiști la o resetare a ideilor, faptelor și a lucrurilor la starea inițială. La Chișinău s-a stins lumina, iar moldovenii visează din nou la neutralitate pro-rusă.

   Chiril de la Chișinău e un fel de Guliță - fiul Chiriței Bârzoi. El e cel ce ne traduce, din moldovenească în euro-atlantism, strategia neutralității miresei platinate. Furculisionul lui Chiril poartă cu mândrie, după mai bine de două secole de integrare de facto în EuroAsia, un discurs dual, în care o mireasă ninja poate să lupte cu Putin, dacă primește bani de la NATO, pentru a fi trecuți prin sita băncilor moldovenești. Dacă banii nu vin, sau vin, dar sunt verificați, atunci mireasa renunță la atitudinea belicoasă și trece docilă în iatacul lui Ivan, pentru a consuma, și cu el, noaptea nunții. Cei din vestul iatacului vor face atunci cunoștință cu noaptea minții. Nu-i nici o problemă, dimineață, lucrurile se vor reseta.