Zilele acestea, presa a preluat declarația președintelui Organizației mondiale a exportatorilor de miere, Norberto Garcia, care spunea că, între 2007 și 2013, numărul stupilor a crescut cu 8%, în vreme ce exporturile de miere au urcat cu 61%. Contrafacerea mierii e explicația cea mai plauzibilă pentru aceste discrepanțe.
Norberto nu știe situația din România. La noi, din 1990 până în 2015, numărul de familii de albine (de stupi) a crescut cu 28%, iar producția de miere a sporit cu 164%. Asta da, creștere a productivității!
Între 1990 și 2000, conform datelor INS, numărul de familii de albine a scăzut cu 40%, dar producția de miere a crescut cu 11% (vezi tabelele din imaginile 1 și 2).
Din 2000 încoace, numărul de stupi (familii) a crescut cu 115%, în vreme ce producția de miere a crescut cu 137%.
E clar că vorbim de o piață în care contrafacerea e regulă și nu excepție. Nici în ultimii cinci ani, discrepanțele între creșterea numărului de familii de albine și creșterea producției de miere nu s-au estompat, semn că albinuțele noastre devin tot mai „productive”. Din 2010 până în 2015, numărul de familii de albine a crescut cu 9,2%, iar producția de miere cu 25,5% (vezi tabelul din imaginea 1).
Care sunt județele cu cele mai mari „creșteri ale productivității albinelor”?
Între 1990 și 2015, în toate județele a existat o creștere a producției, cu excepția regiunii București - Ilfov (datele Ilfovului și Bucureștiului erau cumulate între 1990 și 1999 în această statistică).
Cele mai mari discrepanțe între creșterea producției de miere și creșterea numărului de familii de albine sunt în județele:
- Vrancea (+853% producția de miere și +15% numărul de stupi);
- Hunedoara (+618% producția de miere și +68% numărul de stupi);
- Cluj (+440% producția de miere și +24% numărul de stupi);
- Botoșani (+379% producția de miere și +19% numărul de stupi);
- Vâlcea (+458% producția de miere și +122% numărul de stupi - vezi tabelul din imaginea 2).
În Vrancea, în ultimii cinci ani, numărul de familii de albine a scăzut, dar producția s-a dublat (vezi tabelul din imaginea 1).
În Cluj, producția de miere a crescut cu 57%, dar numărul de familii de albine a crescut cu doar 2,6%.
Chiar dacă în unele județe, în ultimii ani, producția de miere a crescut într-un ritm apropiat de cel al creșterii numărului de stupi, nu înseamnă că mierea contrafăcută a scăzut cantitativ, pentru că la cantitatea de miere contrafăcută de până în anul 2000, de exemplu, s-a adăugat an de an un surpus de miere contrafăcută. Așa s-a ajuns ca să avem o creștere a numărului de stupi (familii) de 28% și o creștere neverosibilă a producției de miere de 164% în ultimii 25 de ani.
Dacă analizăm cantitatea de miere produsă de o familie de albine, creșterea productivității e la fel de „surprinzătoare”.
Anul trecut, o familie de albine din Vrancea era de 8,3 mai productivă decât în 1990 (33 de kg față de 4 kg). Cele mai productive familii de albine din 2015 erau în Brăila, cu o producție medie de 36 kg pe familie (media națională era 20 kg miere). În Brăila, albinele au crescut în productivitate de 5,2 ori față de 1990 (36 kg miere pe familie, față de 7 kg în 1990).
Cele mai slab productive familii de albine erau în 2015 în județul Mehedinți (12 kg de miere).
Diferența de productivitate a albinelor între județe e mult mai mare decât în 1990. În 1990, cele mai slabe producții pe familie de albine se înregistrau în județul Vrancea (4 kg miere), iar cele mai mari în județul Argeș (14 kg miere). Media națională din 1990 era de 10 kg miere pe familie de albine. Anul trecut, extremele productivității erau în Brăila (36kg miere) și Mehedinți (12 kg miere).
În România, mierea contrafăcută e estimată la 50% din cantitate. Având în vedere cifrele și evoluția lor în timp, putem estima că procentul de 50% e unul optimist, pentru că trebuie să ținem cont de segmentele de miere bio și ecologică, a căror productivitate e mult mai mică și, în plus, aceste segmente sunt supuse verificărilor calitative.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu