Evoluții pe piața materialelor de construcții în ultimii cinci ani

   Au trecut cinci ani de la începutul crizei economice în lume și poate patru ani sau chiar trei de la conștientizarea mediului politic românesc a faptului că, vrând-nevrând, economia națională e luată de tsunami-ul ce-a cuprins planeta, că n-am fost pregătiți și, nici dacă eram, nu puteam face mare lucru.
Butoanele ce ar fi trebuit apăsate pentru a obține efecte de contracarare sau măcar de diminuare a consecințelor economico-sociale nu mai erau de mult pe telecomanda factorilor de decizie. Iar dacă se încerca brutal scoaterea din priză a tv-ului pe care rula thriller-ul ,,Riding the Crisis” asistam la un poltergeist phenomenon, în care filmul se derula în ciuda închiderii sursei de curent electric. Așa că, s-a apelat la tactica struțului ce are un an electoral, în situația de față vorbim de anul 2009.
   Adâncind capul în nisipul fierbinte din vecinătățile terasei Cireșica și, mai apoi, ițindu-l din când în când, de sub fustele tradiționale rome ca-ntr-un joc de „cucu - bau” sau poate doar pentru a vedea dac-a trecut vijelia, factorul nostru decident a decretat că: 

• stăm pe fundamente solide economic;
• n-avem de ce să ne facem griji inutile cu criza altora. 

   Unii l-au crezut și l-au votat. Alții nu l-au crezut și nu s-au dus la vot. Alții s-au dus la vot, dar l-au votat pe Nicușor Dan!?! Și, în sfârșit, au fost unii ce nu l-au votat, au mers pe mâna lui „Mihaela, dragostea mea”... și-au pierdut. Și ... a venit taifunul vara viitoare. Capitaliștii umblau să bage furca-n grașii ce sugeau de la buget. Tinerii visau la ziua când nu vor mai exista pensionari. Tot netotul suspecta pe toată lumea că trăiește pe spatele lui. Țara-ntreagă ajunsese ca-n „piramida n-are vârf. Și-am ținut-o așa cam doi ani, ani în care ni se spunea că bunăstarea e la colț, numai să nu dăm noi colțul înainte de a o vedea. Și după aia ... au venit coabitatorii.
    Asemeni lui Mihail și Gabriel, cei doi s-au urcat în trenul lehamitei de măsuri economice salvatoare și s-au văzut sau, mai bine spus, și-au văzut de ale lor. Și de-atunci ... nimic, pentru că exact asta au făcut și, asta, s-a văzut ca rezultat în economie. Apare ici-colo câte un comunicat de la INS. Cum, care INS ? Ăla de nu ne-a putut număra cât eram prezenți, dar las că ne-a numărat strașnic, în lipsă. Revenim  la comunicat și vedem că economia decolează. Unde ? Nu știm unde, dar sigur decolează. Păi cum să nu decoleze la așa viteză de 0,1 - 0,2% creștere economică anuală. Știu că e în marja de eroare. Știm și cine calculează creșterea. INS, nu ? Dar ce mai contează când ai așa măsuri reformatoare și gândire coabitant-strategică. Și peste toate astea, la final, ca să nu ne plictisim, pleosc!  Ne cârpi peste ochi cu un nou acord cu FMI. Cică acum chiar o să ne fie mai bine. Îhî!  Mai vedem la anul, după alegeri!
  Acum, ne aflăm în postura de a analiza urmările fericitelor alegeri ce ne-au fericit cu atât de multe găuri prin buzunare. Să ne uităm puțin la piața construcțiilor, mai exact la cea a materialelor de construcții și a segmentelor componente. Legătura ombilicală între piața imobiliară și cea a materialelor de construcții a creat în timpul boom-ului imobiliar victime sigure, respectiv diferitele companii ce activau în cadrul segmentelor componente ale pieței. Restrângerea pieței de la nivelul de 4,5 mld. euro în 2008 la 3,2 mld. euro, în anul ce a trecut, a condus la un lung șir de falimente ale companiilor de mici dimensiuni și a forțat pe cele mai importante să ia serioase măsuri de restructurare a activității cu impact direct asupra forței de muncă.

   Scăderea numărului locuințelor terminate cu circa 34% în 2012 față de 2008 oferă explicația declinului de aproximativ 30% a pieței materialelor de construcții. Împărțind piața pe segmente, se observă că toate acestea au înregistrat scăderi de pe urma recesiunii.

   Pe piața cimentului, reducerea cifrei de afaceri cumulate a celor trei mari companii ce domină sectorul de la peste 3,8 miliarde lei la peste 2,6 miliarde în anul 2012 a condus la o diminuare a profitului cumulat obținut cu peste 75%. Totodată, topul producătorilor de ciment a fost marcat de restructurări importante de personal, restructurări concretizate printr-o semnificativă reducere de personal de la peste 3300 angajați la peste 2200 deci, aproximativ o treime din personal a avut de suferit de pe urma scăderii pieței.

   Segmentul de piață a cărămizilor s-a înscris pe același trend de descreștere. Ritmul de scădere s-a mai diminuat în ultimii ani. Estimările conduc la o cifră de peste 200 milioane de euro, piață totală a cărămizilor în 2012. Cifrele de afaceri cumulate ale celor trei companii situate în pole-position au înregistrat o diminuare de peste 45%. Sfârșitul exercițiului financiar în anul 2012 a evidențiat doar o companie din cele trei, în sensul capabilității de a realiza profit. Tot la sfârșitul acestei perioade, efectivul angajaților din cele trei companii s-a diminuat cu 44%. Comparând rezultatele obținute de primele trei companii producătoare de ciment cu primele producătoare de cărămizi putem afirma că cele din industria cimentului au fost afectate într-o mai mică măsură decât cele din segmentul cărămizilor.

    Segmentul de piață reprezentat de BCA este mai dificil de estimnat din cauza nespecializării producătorilor pe acest produs. Producătorii oferă pe lângă BCA-uri și alte materiale de construcții, inclusiv cărămizi. O estimare a pieței are ca dată anul 2008 și stabilea valoarea de 150 milioane euro pentru piața totală de BCA. Piața s-a înscris în această perioadă în aceleași tendințe ca și celelalte piețe discutate până acum adică, pe un trend de scădere. Date fiind condițiile actuale existente pe piață, se poate estima piața actuală la o valoare de 100 -110 milioane euro.

   Segmentul reprezentat de adezivi, vopsele, mortare este dominat de compania Henkel. Divizia de adezivi și vopsele a acesteia, compania având și alte produse în portofoliu (detergenți și cosmetice), deține la nivel mondial o pondere în cifra de afaceri de aproximativ 50%. Pe baza acestei informații am estimat cifra de afaceri a diviziei din România. Portofoliul celorlalte companii este diversificat neputându-se, astfel, face o diferențiere netă pe produse. Piața adezivilor era estimată în 2008 la 350 milioane euro. Cele patru companii luate în calcul pentru clasament au avut în 2012 o cifră de afaceri cumulată mai mare ca valoare nominală decât în 2008. Profiturile cumulate ale celor patru companii în 2012 s-au situat la o valoare nominală apropiată de 2008. Per ansamblu, sectorul de adezivi pare a fi afectat mai puțin decât celelalte de pe piața materialelor de construcție.

   Sectorul de tâmplărie PVC a ieșit destul de șifonat din bătălia cu recesiunea, dovadă stând rezultatele obținute de companiile importante din sector în ultimii ani. Există, însă, unele particularități ale sectorului date de faptul că în ultimii ani tot mai multe companii de construcții orientate spre anveloparea blocurilor au devenit o concurență puternică pentru fabricile de profile PVC, acaparând o cotă importantă din piață. Pierderile mari înregistrate de companiile importante susțin această ipoteză. Piața totală a profilelor PVC era estimată în 2012 la 300 milioane de euro. Cei trei mari jucători de pe acest segment însumau o cifră de afaceri de peste 120 milioane de euro. Pierderile din ultimul an suferite de toți cei trei actori conduc spre concluzia unei schimbări semnificative apărute în cadrul pieței, schimbare ce poate afecta serios pe viitor cotele de piață deținute de fiecare în parte.

   Sectorul reprezentat de pavaje este dominat de trei mari producători ale căror cifre de afaceri cumulate ating valoarea de 50 milioane euro, ceea ce reprezintă circa 50% din total piață în 2012. Al treilea jucător de pe segmentul de piață, compania Semmelrock Stein, a înregistrat cinci ani la rând de pierderi. Dacă în primii ani analizați putea să fie vorba de o strategie de acaparare a unei importante cote de piață, după al cincilea an consecutiv de pierderi compania sfidează rațiunea de a fi a întreprinderilor, aceea de a face profit. Probabil compania este un ONG camuflat în SRL pentru că altă explicație e greu de găsit în afară de situația urmăririi altor scopuri decât obținerea de profit. Profiturile primelor două companii au crescut în perioada analizată, atât nominal cât și real. Aceeași situație o regăsim și în ceea ce privește cifra de afaceri.

   Segmentul de plăci ceramice este caracterizat printr-o slabă concentrare, atât în cazul producătorilor, cât și în cel al distribuitorilor. Cele trei companii luate în calcul au o cotă de piață cumulată de 30%, în condițiile unei piețe estimate la circa 115 milioane euro în anul 2012. Cifrele de afaceri ale celor trei companii au crescut în valoare reală și nominală pe parcursul celor cinci ani. Profiturile înregistrate au avut o evoluție oscilantă, anul trecut marcând o pierdere cumulată a celor trei companii în valoare de peste 1,4 milioane lei.

  Sectorul reprezentat de producătorii de învelitori pentru construcții poate fi structurat pe mai multe segmente. Există producători specializați pe țigle ceramice (Siceram), alții produc învelitori din beton (Bramac) și o a treia categorie este constituită de cei ce produc țigle metalice (Lindab). Pentru că piața este văzută ca un întreg, neexistând o separare clară pe segmente, am optat pentru alegerea companiilor lider pe segmentele lor ce au, de asemenea, un rol important în întregul sector. Gradul de concentrare pe piața învelitorilor este ridicat, cele patru companii luate în calcul deținând o cotă de piață cumulată de 67%. Procentul poate fi mai mic dacă ținem cont că portofoliul de produse la companiilor analizate cuprinde, pe lângă produsele specifice pieței, și produse specifice altor segmente de pe piața materialelor de construcții. Piața învelitorilor era estimată în 2012 la 112 milioane de euro. Cifra de afaceri cumulată a celor patru companii a avut o evoluție pozitivă pe parcursul celor cinci ani. Profiturile, însă, au avut de suferit în această perioadă, pierderea cumulată de anul trecut ridicându-se la peste 21 milioane lei.

Producătorii principali de obiecte sanitare cumulau la sfârșitul anului 2008 o cifră de afacere de 55 milioane euro, în condițiile în care piața internă de obiecte sanitare era de 40 milioane euro. Și acum, după cinci ani de criză, putem aprecia că producția depășește piața internă. Cifra de afaceri cumulată anul trecut a celor trei companii analizate era de 50 milioane euro. În condițiile diminuării pieței, chiar dacă lipsesc estimări ale pieței, se poate aprecia că o bună parte din producție  e destinată exportului. Creșterea cifrei de afaceri exprimată în lei a celor trei producători este una nominală, valoarea reală ce ține cont de inflația din perioada calculată este mai mică în 2012 față de 2008. Diminuarea numărului salariaților în această perioadă cu peste 25% și înregistrarea de pierderi cumulate în valoare de peste 20 milioane lei la sfârșitul exercițiului financiar trecut constituie dovezi ale frământărilor ce au loc pe piață.

   Din cele 27 de companii prezentate în tabelul de mai sus doar 13 au înregistrat profit în anul 2012. Este, așadar, elocventă situația dificilă prin care trece piața materialelor de construcții în acest moment. Segmentele cele mai profitabilă de pe această piață au fost cimentul și adezivii. Estimările optimiste de revenire a pieței în anul 2013 trebuie temperate atâta timp cât evoluțiile spectaculoase de pe piața imobiliară întârzie să apară.
   Dincolo de miturile creaționiste (Miorița, Meșterul Manole și Mitul Coabitării) și de cele economico-carpato-danubiene, infirmate de altfel, ce susțineau prin 2009 imunitatea României la recesiune din motive emergento-primitive, deci, dincolo de toate acestea, rămâne constanta creșterii economice cu 0,ceva %, a randamentului negativ dat de motorul construcțiilor și, nu în ultimul, ci, chiar în primul rând, al legăturii de tipul mamă-feți coabitanți între Cristine Lagarde - Mikey Mouse cu Ochelari - Navigatorul sub fustele Cireșicăi sau poate ale Mercedesei sau ... ale Mercedesei la Cireșica? Oricum, nici el nu mai știe.