Toamna frunzele cad

   Alergiile de toamnă, spre deosebire de cele de primăvară, au  o cauzalitate preponderent bazată pe vegetație forestieră. Dacă în primăvară polenul și praful sunt principalii alergeni ce cauzează disconfort unora și reacții violente altora, cei drept mai puțini la număr, toamna, în schimb, mucegaiul și putreziciunea sunt suspecții de serviciu pentru alergicii la frunze. În Flori de mucigai Arghezi spunea ceva de scrijelit pe tencuială, de unul singur, fără de ajutor de la leu, vultur sau taur, de-o unghie îngerească ce n-a mai crescut, de evocarea evangheliștilor și, la final, de durerea mâinii drepte ce-l obligă să scrie sau să scrijelească cu mâna stângă. Dacă îi cădea această poezie la bacalaureat d-lui aciuat la palatul Victoria ce poartă falnic salopeta RMGC, sigur acest personaj cu obrazul gros cât ceafa colegului Nicușor de la Constanța ne făcea creierii muci cu o serie de citate de prin cărțile d-nei Badea pe care și le aroga drept creație proprie cu aceeași nonșalanță cu care și-a arogat opera altora la momentul „creării” tezei de doctorat.

Dacă în comisia ce-l examina mai existau ceva profesori de modă veche și nu parodiile de astăzi ce țin stiloul ca făcălețul de mămăligă, atunci domnul din imagine ar fi sfeclit-o și s-ar fi văzut în situația de a gândi cu capul său, situație cu care se confruntă rar și-atunci doar pentru a deschide ușa sau a se leaga la șireturi. Oricum, pus în această situație bizară în care procesul cognitiv e folosit și în alte scopuri decât pentru a xeroxa, monsieur Coabitant ar fi întors-o ca la Ploiești. Le-ar fi explicat senin celor din comisie, cum ne explică și nouă, că ăia de prin majoritatea ce-o conduce sunt probabil cumpărați, el neexcluzându-se clar din această categorie, că Arghezi avea în vedere binele nostru al tuturor, dorind să le dea un loc de muncă evangheliștilor, și chiar și lighioanelor, să scrijelească pereții de la Roșia cu escavatorul și dinamita, toate acestea consfințite printr-o lege scrisă cu mâna stângă, deci de orientare social-democrată. La final, ar mai fi adăugat vreun citat din nu știu care carte de comentarii pe care din nou și l-ar fi însușit, că nu se poate abține.

   Stupefiați de-atâta nesimțire, cei din comisie și noi așteptăm să cadă odată cu frunzele, în toamna ce urmează, iar dacă nu, și hotărăște să le măture, vor cădea mai multe și mai multe până l-om astupa. Să sperăm că mucegaiul așezat peste grămada adunată și propria-i putreziciune i-or cauza nu doar alergii, pentru că noi restul sigur avem de la cianuri. 

P.S.: Năstase, meriți ce ți s-a-ntâmplat nu pentru Petrom, Zambaccian, Trofeul Calității, pleiada de baroni, jafurile făcute cu știrea ta, și cu voia pe alocuri, pentru nimic din toate-acestea ci, pentru că ni l-ai adus pe cap pe ăsta!