Postări
În tribune, la un meci, ai de-a face cu „profesioniști”, dacă mergi chiar la tribune și nu la peluze unde stau spălații pe creier. Acolo e sectorul zombi. Toată lumea e setată pe trei strigări, un imn, două sau mai multe, dacă ești Steaua și n-ai de fapt niciunul, și, în rest, creier neted între faze. La tribune stau adevărații cunoscători. Indiferent că-i trebuie trei scaune să se așeze, că porecla de hipopotam e neîncăpătoare, vei auzi sigur: scheme de joc, sfaturi de fente, expertize în eficiența lovirii mingii sau în imprimarea unei traiectorii demne de Matrix.
Datul cu părerea din postura de expert, boală de care sufăr și eu, altfel n-aș scrie despre alții care-și dau cu părerea, e o practică la fel de răspândită ca spartul de semințe, îmbinându - se cu aceasta în toate cazurile, chiar dacă nu există semințe la îndemână. Absența semințelor creează ticuri ce ce imită prezența lor. Vei observa cum părerologul va avea o atitudine de exces de salivă ce trebuie eliminată cu o coajă a seminței gândirii sale. Va avea ochi inexpresivi, întocmai ca tine când te uiți la un meci cu Dinamo deși ești stelist și, culmea, Dinamo câștigă la scor, și e în minutele de prelungiri, asta ca să n-avem surprize de genul Dinamo - Foresta Fălticeni. În plus, atitudinea de guru, ce-a trecut prin toate permutările vieții și le-a făcut față, te va face să dai din cap ca un școlar tâmp pus să refacă tema. Greața a-tot-știutoare e dobândită cu răbdare, prin acumularea în gură a mai multor semințe decojite pentru a obține satisfacția gustului, satisfacție ce întârzie, de vreme ce la a treia sămânță începe să le rumege.
La decorticatul semințelor, pe timpul când era în opoziție, politrucul cu aere de Nouriel Roubini părea că toată viața a părerologit cu cel ale cărui aere și le-a însușit. Da, de unde?! Băiatul ce părea un Messi, ținut pe bancă de interese obscure, e, de fapt, un Gheorghiță - atacantul de la Avântul Berchișești, sponsor al echipei în cauză și cauza pentru care este atacant, nu că s-ar întâlni vreodată cu mingea. Că Messi al nostru e o varză crescută rebel pe-un teren de fotbal la țară, nu știam, știm acum, dar nu credeam că vrea să fie și arbitru, să dea penalty de cum i se ivește ocazia pentru echipa celor cu ochi albaștri. Cum ajung toți pe un post, cum sunt ghiocel în fața șefului și zbiri cu cei mai slabi. Haiducia inversă, prin care luăm de la săraci (educație, sănătate, cheltuieli sociale) și dăm la cei ce ne apără de anarhiști, e mostra de dribling a hipopotamului competent în tribună și idiot pe teren.
Cu minus 2,5-3 miliarde în buget la rectificarea de pe urma căreia face burta mare Microfonul și se costelivește restul, competenții de la finanțe intră pe făgașul bătătorit omul gras/omul slab. Nimic nu se pierde, totul se transformă în regnul politic românesc. După ce pierzi juma`de an încercând să-i schimbi pe ai lor cu ai tăi, te plângi că n-ai colectat destul. Din a cui vină?! Când ești întrebat de ce iau microfoanele mai mulți bani, vine flatuația unui gânditor de economie programată și răsună a laudatio la vajnicul aport la buget al acestora. Aport!?! Cred că aport fac toți Messi de la Finanțe atunci când Timpanele cu ochi albaștri aruncă banii aiurea.
România e un stadion pe terenul căruia joacă niște verze ce păreau zmei pe tușă, în tribune își dau cu părerea viitoarele verze, scuipând semințe, iar noi stăm pe-afară la porți că n-avem bilet, nici pedigree de verze, și nici bani de semințe.
Datul cu părerea din postura de expert, boală de care sufăr și eu, altfel n-aș scrie despre alții care-și dau cu părerea, e o practică la fel de răspândită ca spartul de semințe, îmbinându - se cu aceasta în toate cazurile, chiar dacă nu există semințe la îndemână. Absența semințelor creează ticuri ce ce imită prezența lor. Vei observa cum părerologul va avea o atitudine de exces de salivă ce trebuie eliminată cu o coajă a seminței gândirii sale. Va avea ochi inexpresivi, întocmai ca tine când te uiți la un meci cu Dinamo deși ești stelist și, culmea, Dinamo câștigă la scor, și e în minutele de prelungiri, asta ca să n-avem surprize de genul Dinamo - Foresta Fălticeni. În plus, atitudinea de guru, ce-a trecut prin toate permutările vieții și le-a făcut față, te va face să dai din cap ca un școlar tâmp pus să refacă tema. Greața a-tot-știutoare e dobândită cu răbdare, prin acumularea în gură a mai multor semințe decojite pentru a obține satisfacția gustului, satisfacție ce întârzie, de vreme ce la a treia sămânță începe să le rumege.
La decorticatul semințelor, pe timpul când era în opoziție, politrucul cu aere de Nouriel Roubini părea că toată viața a părerologit cu cel ale cărui aere și le-a însușit. Da, de unde?! Băiatul ce părea un Messi, ținut pe bancă de interese obscure, e, de fapt, un Gheorghiță - atacantul de la Avântul Berchișești, sponsor al echipei în cauză și cauza pentru care este atacant, nu că s-ar întâlni vreodată cu mingea. Că Messi al nostru e o varză crescută rebel pe-un teren de fotbal la țară, nu știam, știm acum, dar nu credeam că vrea să fie și arbitru, să dea penalty de cum i se ivește ocazia pentru echipa celor cu ochi albaștri. Cum ajung toți pe un post, cum sunt ghiocel în fața șefului și zbiri cu cei mai slabi. Haiducia inversă, prin care luăm de la săraci (educație, sănătate, cheltuieli sociale) și dăm la cei ce ne apără de anarhiști, e mostra de dribling a hipopotamului competent în tribună și idiot pe teren.
Cu minus 2,5-3 miliarde în buget la rectificarea de pe urma căreia face burta mare Microfonul și se costelivește restul, competenții de la finanțe intră pe făgașul bătătorit omul gras/omul slab. Nimic nu se pierde, totul se transformă în regnul politic românesc. După ce pierzi juma`de an încercând să-i schimbi pe ai lor cu ai tăi, te plângi că n-ai colectat destul. Din a cui vină?! Când ești întrebat de ce iau microfoanele mai mulți bani, vine flatuația unui gânditor de economie programată și răsună a laudatio la vajnicul aport la buget al acestora. Aport!?! Cred că aport fac toți Messi de la Finanțe atunci când Timpanele cu ochi albaștri aruncă banii aiurea.
România e un stadion pe terenul căruia joacă niște verze ce păreau zmei pe tușă, în tribune își dau cu părerea viitoarele verze, scuipând semințe, iar noi stăm pe-afară la porți că n-avem bilet, nici pedigree de verze, și nici bani de semințe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu