Pelerinaj la Marele Licurici

   Ziua 1

      Am decolat de pe Otopeni. În urmă rămâne o țară, scuze, o marfă, căreia mă duc să-i caut cumpărător în SUA ale Americii, scuze din nou, Statele Unite la Suei, oricum, America. Îi am cu mine pe Badea, Gâdea și Ursu, care doarme. Aaa, îl mai am și pe Corlțean și pe ... oricum, niște, da, de prin guvern. Corlățean stă pe laptop să mai găsească o idee „originală” de-a sa și s-o plagieze. Am râs de el, i-am dat una-n cap cu mingea de baschet că mă enervează, dă-l dracului că nici să plagieze nu știe. Păi, cum să te-autocopiezi ?! când e așa de multe almanahe, cum ar zice un frate mason din partid de la mine.
   Badea. Badea e crăcănat pe două scaune arătându-i lui Ursu cum faci șpagatul la Business Class. Ursu doarme, Badea continuă să-i arate.
   Gâdea. Gâdea e cu o oglindă în mână, se uită în ea rotindu-și încet capul, la fiecare 10 grade țuguie buzele după ce le-a umezit în prealabil. Grețos! 
   Aterizăm. S-a trezit Ursu și dă din cap aprobator la ce i-a zis Badea. Badea e anchilozat după atâtea ore de șpagat. Corlățean e fericit c-a mai găsit o frază ce n-a copiat-o încă. Gâdea și-a spart oglinda, acum are și ochii umezi. Eu trag un pârț. Nimeni nu zice nimic. Mai trag unul. Nimic. Ce mișto e să fii șef!

   Ziua 2
    După ce ne-am cazat aseară, am mers la masă. Ursu n-a coborât, a zis că-i obosit după drum. Gâdea a plecat la cumpărături cu Carmen și Daciana, aaa, da, erau și ele cu noi. Corlățean țipă la secretară prin telefon să bage doar citate din el. Badea... nu m-am dus cu el că mă face de rușine, voia să facă șpagatul și să mănânce în același timp. Am mâncat, am băut și m-am culcat. Am fost trezit de Gâdea care-și uitase oglinda roz în sacoșele cu cumpărături ale lui nevastă-mea. Mai avea una, dar nu era roz. 
   Dimineață am băut cafeaua și-am plecat spre șeful Chevron. Secretara m-a pus să aștept pe canapea. Am așteptat o oră, două, m-am plictisit și-am plecat să-mi iau un hamburger. Pe drum mă acostează unul cu ochelari fumurii și jachetă cu gulerul ridicat. Era Beny, umbla așa să nu-l prindă Interpolul. I-am zis că treaba merge înainte și el mi-a arătat un extras de cont, așa ... ca să fie sigur că mă țin de cuvânt. M-am întors, șeful plecase, că cică avea un barbeque cu vecinii. L-a trimis la întâlnire pe vice-președintele de la filiala locală din Marianna, Lee County, Arkansas. Mi-a zis că cea mai de seamă personalitate de până acum întâlnită de el a fost un consilier local din satul vecin. La masă mi-a arătat și el un extras de cont, tot așa, ... ca să știu să mă țin de cuvânt. I-am zis c-o să mă țin. Lua-i-ar să-i ia de anarhiști ecologiști!
   La hotel, în hol, Badea preda lecții de autoapărare la un recepționer obez, după care îl chinuia pe respectivul să încerce și șpagatul. Gâdea era cu fetele la Spa. Corlățean nu-și terminase discursul  pentru Biden, îi dicta de zor fraze fără noimă secretarei, după care o punea să copie începutul și sfârșitul fără să precizeze sursa. Auzindu-l am avut un deja vu. Am luat gorilele SPP-iste și-am ieșit la plimbare. Pe drum am tot tras pârțuri. Gorilele n-au zis nimic. O babă mi-a tras în cap o poșetă, gorilele au placat-o cu întârziere. M-am aplecat spre băbuța imobilizată și i-am zis: „Felicitări, ești primul om din proximitatea mea ce se revoltă la bășinile mele, în țara mea mai sunt câteva mii ca tine, și ei se revoltă, celorlalți le place mirosul, așa că-i tot țin în pârțuri.” Baba mi-a răspuns arătându-mi degetul. Le-am zis gorilelor s-o smotocească puțin că pare suspectă de anarhism.   

To be continued ...