Geopolitica gândacului de Colorado

   Sferă de influență, putere, mare putere, superputere, echilibru de putere, hegemonie, poli de putere - toate aceste concepte ale geopoliticii au fost denumite de teoreticienii acestei științe pentru a explica stări de fapt existente în politica internațională. De remarcat că printre teoreticienii acestei științe nu vom găsi români, bulgari, ciprioți, letoni, în general, reprezentanți ai națiunilor fără drept de a lua cuvântul la dineurile mai marilor planetei. „Spațiul vital”, teoretizat de Ratzel, îmbracă astăzi haina dominării economice.
Pentru SUA, acest spațiu se întinde și se restrânge în tandem cu traseul și prezența portavioanelor. De la Alfred Thayer Mahan încoace, geopolitica americană s-a bazat pe ocuparea mărilor și oceanelor cu nave de luptă și pe folosirea acestora, în principal, pentru a satisface mașinăria consumistă reprezentată de încă prima economie a lumii. Hegemonia de mai bine de un deceniu pare să se apropie de sfârșit odată cu asumarea de către China a rolului de contragreutate la politica bazată pe forță dusă de SUA. Imaginea de astăzi Americii seamănă, din ce în ce mai mult, cu cea a unui bătăuș de curtea școlii ce-i dijmuiește pe ceilalți copii. China joacă rolul pionierului comandant de unitate cu veleități afaceristice ce nu se impune cu pumnul ci cu banul și care pare o alternativă mai dezirabilă. 

   Federația Rusă este geamănul mai tâmp al Americii. Dă, sau mai bine spus, încearcă să strivească pe cei slabi cu oarece musculatură rămasă de pe timpurile sporturilor din spatele Cortinei de fier, dacă nu-i iese, dă cu rozeta de la robinetul cu gaze. De la rozetă cad în principal vecinii de la vestul ei.

   Uniunea Europeană e adunătura de tocilari și sărăntoci ce se amestecă între ei precum uleiul și apa. Sărăntocii sunt paria în toată această situație, ei iau castane de la tocilari, de la Ivani, plătesc din greu dijma la Unchiul Sam și, la final, în drum spre casă, realizează că sunt bătuți, desculți și la fel de inculți politic și democratic ca atunci când s-au înscris la școală. 

    Din categoria sărăntocilor, România își duce tot mai greu castanele luate de la tocilari și aportul la taxa de șmecher percepută de Portdrapelului Democrației. Asemeni gândacului de Colorado, conducătorii ce s-au  permutat la conducerea acestei țări  au infestat cultura, au compromis recolta, lăsând la final niște tulpini golașe ce nu mai pot asigura supraviețuirea tuberculilor. După revoluție, Iliescu visa o punte între est și vest. A reușit să facă din România un pârleaz cenușiu între relativa bunăstare a grupului de la Visegrad și deșertul stomacului din statele CSI. În `96 Constantinescu se vedea un șef peste Balcani. Balcanii nu l-au vrut, nu l-au vrut nici structurile, de asta l-au învins. A reușit, totuși, să bage timid România în rândul dijmuiților de gradul trei de către Unchiul Sam, categorie în care intră unele state africane fără resurse importante. După 2000, România s-a înscris pe sensul unic al castanelor și-al taxei de șmecher.

   Coloritul gândacului de Colorado pleacă de la portocaliu - culoarea ouălor, la roșu închis - stadiul de larvă tânără, portocaliu - culoarea larvei mature și galben cu dungi negre - la stadiul de maturitate. Cu excepția negrului, culorile enumerate le regăsim în siglele celor ce au condus România până acum. Negru, probabil, e culoarea umorului vis-a-vis de jocul geopolitic românesc. 

   Relațiile economice ale României cu tocilarii și sărăntocii ce alcătuiesc Uniunea pot fi rezumate:

- România a dat, scuze!, privatizat: bănci, rafinării, distribuție energie, industrie metalurgică, industria cimentului, și ce-a mai rămas din cea a construcțiilor de mașini, etc.;

- a primit la schimb: dreptul de a cotiza la bugetul U.E. , dreptul de a face muncile  de jos, interdicții pe piața muncii, interdicții la unele mărfuri, dreptul de a i se bloca fondurile alocate la orice suspiciune, fondată sau nu, amânări la intrarea în Schengen, castane politice și puneri la colț de ori de câte ori se ivește ocazia.

   În relația cu SUA, România a dat: peste un miliard de euro pentru ciu-ciu autostradă, vieți ale soldaților români și zeci de milioane în războaiele duse pentru resursele necesare economiei americane, dreptul de exploata gaze de șist. A primit la schimb „garanții de securitate” și regim de vize neschimbat de pe vremea lui Ceaușescu.

   Relația cu Federația Rusă și China este într-un singur sens, adică ei ne vând nouă gaze, chinezării, iar noi le plătim gazele la cel mai mare preț și chinezăriile la prețul pieței. Până acum relația cu China pare cea mai corectă.

   În relațiile cu vecinii, ...  România întinde gâtul peste Marea Neagră, în căutare de aliați caucazieni, deci cel mai de nădejde vecin aliat al României era, prin 2006-2010, Georgia. Pentru câteva luni, anul acesta, relațiile cu Moldova par a se îmbunătăți. Nu știu dacă aceeași situație va fi și anul viitor, la Chișinău geopolitica românească e familiară.

   Situația actuală a României e rezultatul hrănirii gândacilor politici în urma acceptului mai marilor zilei, accept plătit până la tulpinile roase fără de frunze și fără perspectiva unei recolte viitoare. Asta e geopolitica gândacului de Colorado!