Tabelul cu neuroni

   Tabelul lui Medvedev, cum ar zice o victimă a bacului de după Funeriu, suportă modificări majore atunci când încerci să clasifici specimenele umane în funcție de numărul de neuroni. Mendeleev a pornit clasificarea sa plecând de la proprietățile fizice și chimice ale unui element. În tabelul alăturat, sortarea după proprietăți e sortită eșecului deoarece prostia e un adevăr omniprezent, continuu și exprimabil prin orice mijloace.

Școlărițele

- Ești o mincinoasă!

- Ba tu ești o mincinoasă și-o panaramă xeroxantă!

Breaking news: ***Replici dure între școlărițe!!!***

Interviuri luate școlărițelor: 

- D-ra Victoria, d-ra Crina v-a acuzat c-ați mințit și că pe deasupra ați copiat. D-voastră ce replică îi dați?

- Eu? Eu, cum să mint? N-am cum! Nu mi-e înscris în ADN! D-ei minte de obicei, una-mi zice mie și alta fumează la partid.

Turismul ... cu mediocri

   Ce simte oare șoferul de tir când vede pe valea Prahovei, ici - colo, pe marginea șoselei, dudui îmbrăcate strident, în loc să admire Caraimanul cu crucea lui cu tot? Sau oare, ce simte arabul proptit în republica Mazăre și care admiră tâmp picioarele însoțitoarelor emirului de Mamaia? Cu câtă satisfacție își numără dimineața suporterul englez banii rămași după butoaiele de bere golite c-o seară înainte în Centrul Vechi? Tu te-ai duce în Iran să-l vizitezi, dacă Hossein Rezazadeh, campionul iranian la haltere, te-ar chema să-i vezi țara? Dar dacă o frunză plagiată ți s-ar flutura pe la nas la târgurile de turism, ai fi curios să-i vezi țara?

Cât valorează un român

   Valoarea agoniselii în medie a românului, calculată după datele puse la dispoziție de INS și BNR, dă o idee despre bunăstarea existentă în arealul carpato - danubiano - pontic. Românului îi măsurăm averea luând în calcul soldul bancar rezultat din diferența dintre depozite și credite, imobilele deținute, terenurile aflate în proprietate și autoturismul personal.

Moșul ne aduce araci

   Abilitățile de comerciant ale românului sunt la fel de înnăscute precum cele de vânător de foci ale congolezului. CRM-ul (Customer Relationship Management) aceluiași comerciant e prezent în preocupările sale cam tot atât cât e prezentă folosirea furculiței la masă într-o familie tipic indiană. Interesant este că aceste tare sunt transmisibile.

Carasul politic

   Memoria de caras auriu, contrar a tot ce se credea, are o durată ce permite dresarea acestei specii de pește. De la inventarea bolului de sticlă folosit pe post de acvariu, această specie a fost nedreptățită de stereotipul memoriei scurte. Am auzit de nenumărate ori explicații pseudo-savante despre călătoria carasului între pereții bolului și percepția acestuia că trăiește într-un ocean din cauza unei memorii limitate la un orizont de câteva secunde.

Colaje de duminică :)

Atacul de noapte al pulanului face victime colaterale

La 10 Downing Street London s-a mutat Vanghelie

   De vreo trei ani, pe Downing Street numărul 10 din Londra s-a aciuat un anume David Cameron, fără legături de rudenie cu James Cameron, dar care se comportă ca un avatar al lui Vanghelie. Săracul Vanghelie, scuze! nu sărac, Vanghelie doar, nu știe că tot ce-a urzit el prin sectorul dualității, Zăbrăuți - Cotroceni, e model pentru un oarecare David a lui Cameron de pe tărâmurile libertăților stipulate acum vreo opt secole în almanahul Magna Charta Libertatum.

Xenofobia și rasismul la români

   „Nu sunt rasist, doar nu suport țiganii” ??? - asta e fraza mestecată de idiotul român ce se crede un spirit liber, ce-i drept cu o cultură de nivelul evului mediu în care Torquemada era un personaj monden, și care se vrea frate cu suedezul, norvegianul și francezul, dacă nu e negru.

Câți Gheorghe, Ioni și băieți cu ochi albaștri sunt în acționariatul Gabriel Resources ?

   Beny Steinmetz, Beny Steinmetz în sus, Beny Steinmetz în jos, el e personajul de fiecare dată invocat în afacerea Roșia Montană. Conform celor mai recente date privind acționariatul Gabriel Resources, din iulie 2013, acționarii principali dețineau 74% din acțiunile acesteia. Restul de 26% era deținut de  alți acționari cu portofolii mai reduse, ale căror nume nu sunt făcute publice.

Patrioții

   La coada cazanului cu fasole din curtea generalisimului de la sector 2, se așează de 1 Decembrie patrioții spre a fi umiliți cu polonicul și disprețul lucrătorilor din primărie ce sunt obligați să fie de față. Asta înseamnă, în viziunea piticului politic, purtător de grade primite în mare parte după ce n-a mai avut vreo treabă cu oștirea română, să fii patriot.

Armata politrucilor de teracotă

   - Li Keqiang, Li Keqiang, Li Keqiang,- gata, am reținut! Altceva?

- Da, ar fi bine să nu dați cadou premierului un ceas.

- Da ce are? E din aur, nu-i din tinichea. L-am primit și eu cadou de la Ben.., l-am primit.

- Da, dar la ei semnifică moartea.

- Ai dracu` și cu chinezii ăștia, numa` chinezării de doi lei au în cap! Bine că jucăriile alea vopsite cu plumb ce le exportau ei nu semnificau nimic! Las` că găsesc eu cui să-l dau! Ia zi Șova, vrei un ceas R-O-L-E-X? E din aur.

- Da dom` Șef, dă-l încoace!

Pass the salt, please!

   Au trecut vremurile când sarea era folosită ca monedă de schimb. Romanii, în antichitate, primeau solda în sare, cuvântul salariu provenind de pe urma acestui tip de remunerație. În evul mediu, pe plaiurile autohtone, voievozii aveau exclusivitate asupra zăcămintelor de halit (denumirea geologică a sării geme). Zăcămintele actuale ale României sunt estimate  la 7 mld. tone de către ANRM și la 40 de mld. tone de către Salrom, singura companie ce exploatează sare în România, încă aflată în proprietatea statului.

Geopolitica gândacului de Colorado

   Sferă de influență, putere, mare putere, superputere, echilibru de putere, hegemonie, poli de putere - toate aceste concepte ale geopoliticii au fost denumite de teoreticienii acestei științe pentru a explica stări de fapt existente în politica internațională. De remarcat că printre teoreticienii acestei științe nu vom găsi români, bulgari, ciprioți, letoni, în general, reprezentanți ai națiunilor fără drept de a lua cuvântul la dineurile mai marilor planetei. „Spațiul vital”, teoretizat de Ratzel, îmbracă astăzi haina dominării economice.

Colaje de duminică :)))

Garantat PSD

Cum să slăbești fără metode „celebre”

      Meniu de miezul nopții:

- una bucată shaorma cu de toate, achiziționată după o luptă cu maidanezii la dus și la întors;

- una bucată pepsi sau cola la 2,5l sau 2l, sau una bucată ayran dacă e vândut la pachet cu shaorma;

- una bucată ciocolată pentru desert.

Poftă bună!

Noapte bună!

Naș pe făraș, sau care-i costul menținerii lui Piți pentru fotbalul românesc

   Când au bătut palma pe 400 mii euro pe an, cele două emisfere ale unui creier tot mai chinuit de depresii necalificate și-au zis fiecare că a prostit-o pe celălaltă. Piți vedea în clauzele de reziliere ceea ce vede la cazino când se duce cu o mini-cameră în pachetul de țigări, și anume, o movilă de bani ce-și așteaptă stăpânul. Nașul, de cealaltă parte, vedea cum un contract demn de țările africane, în ceea ce privește obligațiile asumate, îi va permite continuarea sistemului de premiere a portarilor, femeilor de servici și electricienilor de la Casa Fotbalului ca prin anii 2000, când,  mai, mai să nu rămână bani pentru baza de la Săftica.

Colaje de duminică :))

Un singur partid -  un singur hit, indiferent de generație:

Vinerea neagră la americani e vinerea umorului negru la români

   Rețetă:

- se ia o sărbătoare a consumismului de la Unchiul Sam;

- se traduce mot a mot și iese ceva ce se combină cu postul negru, vinerea la ortodocși;

- se propagă în special la retailerii de electronice și electrocasnice, ceilalți stând pe margine și chibițând;

- electrocasnicii electronici fac o umplutură dâmbovițeană, asezonată cu creșteri de prețuri c-o săptămână înainte, pentru ca mai apoi să le scadă, ademenind pofticioșii de LED-uri, laptop-uri și alte cele;

- vânzările cresc, pofticioșii își dau seama la vreo săptămână c-au luat țeapă și prețurile sunt la fel cu cele plătite de ei;

- chibiții se oftică și promit să facă și ei la anul.

Strategie de scalping pe Forex, 5 minute time frame

   Continui seria de materiale dedicate metodelor de scalping pe piața Forex. De această dată, strategia propusă este concepută pentru traderii ce stau tot timpul în fața ecranului așteptând oportunități să se ivească pentru a pescui ceva pipși. Time frame-ul ales este de 5 minute pe platformă Meta Trader. Nu este obligatoriu să lucrați cu aceeași platformă, parametrii indicatorilor pot fi modificați pe orice platformă. Ca și în cealaltă strategie de scalping propusă, voi folosi indicatorul Ikimoku Kinko Hyo, însă cu alte setări. În prima imagine sunt prezentați parametrii indicatorului: Tenkan-sen = 18; Kijun-sen = 52; Senkou Span B = 104.

The Chevron Way

   Cu venituri totale mai mari cu o treime decât PIB-ul anual al României, cu un profit operațional cam cât trei sferturi din bugetul centralizat, nu-i de mirare că d-l John Watson, CEO-ul Chevron, s-a făcut că are treabă atunci când Ponta încălzea canapeaua din anticamera biroului sub privirile jenate ale secretarei. Trimiși la întâlnire, „reprezentanții” specializați în întrevederi cu persoane de categoria a doua, ce pe deasupra mai și dezamăgesc, au primit asigurări și reasigurări că România va continua programul de dezvoltare pe bază de mini-seisme și apă otrăvită deși tocmai a descoperit niscaiva zăcăminte pe platforma maritimă, suficiente să-i asigure consumul pe zece ani, cel puțin. Așa suntem noi românii, ospitalieri, ce să faci?! Cum ne vin niște oaspeți, cum ne otrăvim fântânile și le dăm și cămașa de pe noi! La final suntem în pielea goală, cu apa otrăvită și cu datorii la oaspeți.

Colaje de duminică :)

Studiu și analiză

Despre hipsteri, fără prejudecăți

      Gata, în sfârșit, am găsit unul care să vorbească cu mine și să nu nege c-ar fi hipster! Nu credeam c-o să fie atât de greu. Niciunul, dar chiar niciunul, până acum, n-a vrut să-și zică hipster. Am găsit unul, îi zic alții hipster, se-mbracă conform, are barbă, ONG, ce mai, tot tacâmul. Mă duc să mă lămuresc cum stă treaba cu ... ei?! Mă duc în localul indicat, m-așez la o masă, comand o bere și-ncep să mă uit în jur. Muzica?! ... nu Marina Voica. Stop! Ce-i cu ideile astea preconcepute? Ai ascultat-o vreodată? Reformulez: ai ascultat altceva decât So strung out din 1997 încoace? Termină!

Buzunarul gol naște haiducie

   De la o vreme se ițesc, ici - colo, idei venite din vremurile când zapcii deveneau haiduci din mustrări de conștiință, cu diferența că, în prezentul mocirlei bugetare, zapciii rămân tot zapcii, dar cu apucături haiducești. În imaginea alăturată nu e o gospodină, deși coafura ne-ar induce în eroare, nu, el chiar e premierul. Așa zice lumea, așa crede el, așa repet eu după cei ce cred sau zic așa. Ce cred eu, un gândac ce dă în bine-intenționatul de pe fotoliul cu picioarele scurtate ca să i se potrivească lui Boc? Pe cine interesează? Dacă nu îndeplinești numărul magic de peste cinci sute de mii, ești un fascist, deci nu contezi, sau, mă rog, așa ne zice tata-socru. Totuși, cred că doamna Andrea Schaechter, (reprezentantul FMI) ce vine pe-aici cum veneau în orașe navetiștii pe tren, atunci când aveam navetiști sau trenuri, e cea care stă pe fotoliul scurtat de picioare și lăsat așa anume ca să i se potrivească. Ponta nu prea stă pe el că face cârcei. El, atunci când nu râgâie măriri de cote unice, strănută măriri de accize. Cât? Nici el nu știe. Cât o vrea fotoliul cu picioare scurte.

Cât timp va mai fi listată pe bursă Gabriel Resources?

   După trei ani de apreciere continuă a prețului unciei de aur, lumea și-a dat seama că nu mănâncă aur, și, dacă nu vorbim de un război urmat de o depreciere valutară accelerată, refugierea pe aur e o tezaurizare demnă de corsarii secolelor XVII - XVIII, nu de timpurile prezente. Așa că, mințile luminate ce ne-au băgat în beleaua numită recesiune, de unii, plata oalelor sparte de cei deștepți cu banii celor mulți, de alții, s-au gândit că aurul e supraevaluat și c-ar fi bine s-o ia la vale. Și-a luat-o, după o variație în ecartul 1550 - 1800 USD per uncie, timp de doi ani. Prețul actual de tranzacționare a metalului variază în jurul valorii de 1300 USD, cu perspectivă de scădere dacă se ține cont doar de analiza tehnică.

Arnold nu e Einstein, Einstein nu e Oprah

   Echipament de fitness: tricou, pantaloni, adidași; acestea sunt componentele, în mare. De câte ori n-ați văzut la sală, dacă mergeți pe-acolo, sau dacă nu, ați auzit, că prin asemenea habitaturi există și specia ce reinventează echipamentul, dând o notă de originalitate, prin înlocuirea adidașilor cu ... șlapi?! Da, șlapi, la care se adaugă un tatuaj scos de sub tricou, un răget la fiecare repetare, un centimetru pentru măsurarea „brandului” și proasta creștere manifestată prin lăsarea obiectelor cu care ai lucrat împrăștiate.

La meci, tribunele sunt pline de Messi

   În tribune, la un meci, ai de-a face cu „profesioniști”, dacă mergi chiar la tribune și nu la peluze unde stau spălații pe creier. Acolo e sectorul zombi. Toată lumea e setată pe trei strigări, un imn, două sau mai multe, dacă ești Steaua și n-ai de fapt niciunul, și, în rest, creier neted între faze. La tribune stau adevărații cunoscători. Indiferent că-i trebuie trei scaune să se așeze, că porecla de hipopotam e neîncăpătoare, vei auzi sigur: scheme de joc, sfaturi de fente, expertize în eficiența lovirii mingii sau în imprimarea unei traiectorii demne de Matrix.

Sunt votul ce-ți refuză urna

   La patru ani mă-ndeși în urnă, după o lună în care ți-ai pus cenușă-n cap, dacă ai ros la ciolan. Dacă n-ai fost la ciolan și ți-ai ros unghiile în opoziție, ai o lună în care-mi desenezi norișori roz printre care alergăm fericiți, împiedicându-ne, din când în când, de-un mușuroi de bani. Sunt votul votacului cuprins în sondajele inepte ce mă clasifică de dreapta, sau stânga, sau absent, sau cum le cășunează celor ce-ți vor fi consilieri, dacă îți ies pasențele. Băgat în urnă sau nu, tu vei face la fel ca predecesorii, ba mai rău, dac-ai stat pe tușă prea mult timp, după părerea ta, prea puțin, după a mea.

Sacoșa plină: la dus - pentru Licurici, la-ntors - pentru el

Continuarea jurnalului:

   Ziua 3

   Azi m-am întâlnit cu Biden. M-am antrenat cam două luni pentru discurs. Mori de ciudă, Traiane? Când colo, ce să vezi! Biden e un nesimțit, se uita la ceas de la prima strângere de mână. Degeaba am început eu cu istoria primilor coloniști, că la al doilea val de coloniști, un an mai târziu în istorie și un minut în discurs, m-a întrerupt și mi-a zis că cei de la Chevron i-au transmis că n-am plătit factura la „masă”. I-am răspuns c-o s-o plătesc și-am vrut să continui. Biden ieșea pe ușă, deja. Din prag mi-a zis să respect justiția și despre treaba cu vizele ... încă nu. M-am scărpinat în cap, m-am uitat la Corlățean, idiotul își repeta în gând discursul pe care n-o să-l mai rostească nicăieri, poate într-o carte viitoare, fără bibliografie. Nervos, m-am întors la hotel.

Pelerinaj la Marele Licurici

   Ziua 1

      Am decolat de pe Otopeni. În urmă rămâne o țară, scuze, o marfă, căreia mă duc să-i caut cumpărător în SUA ale Americii, scuze din nou, Statele Unite la Suei, oricum, America. Îi am cu mine pe Badea, Gâdea și Ursu, care doarme. Aaa, îl mai am și pe Corlțean și pe ... oricum, niște, da, de prin guvern. Corlățean stă pe laptop să mai găsească o idee „originală” de-a sa și s-o plagieze. Am râs de el, i-am dat una-n cap cu mingea de baschet că mă enervează, dă-l dracului că nici să plagieze nu știe. Păi, cum să te-autocopiezi ?! când e așa de multe almanahe, cum ar zice un frate mason din partid de la mine.
   Badea. Badea e crăcănat pe două scaune arătându-i lui Ursu cum faci șpagatul la Business Class. Ursu doarme, Badea continuă să-i arate.
   Gâdea. Gâdea e cu o oglindă în mână, se uită în ea rotindu-și încet capul, la fiecare 10 grade țuguie buzele după ce le-a umezit în prealabil. Grețos! 
   Aterizăm. S-a trezit Ursu și dă din cap aprobator la ce i-a zis Badea. Badea e anchilozat după atâtea ore de șpagat. Corlățean e fericit c-a mai găsit o frază ce n-a copiat-o încă. Gâdea și-a spart oglinda, acum are și ochii umezi. Eu trag un pârț. Nimeni nu zice nimic. Mai trag unul. Nimic. Ce mișto e să fii șef!

„Ieftinirea pâinii”

   Statistica poate transforma un cimitir într-o cârciumă și invers. La noi statistica face mai mult, estimează populații la recensăminte de pe foi scrise și depozitate, sau uneori baze de date informatizate, dacă există, de la Poliție, primării, direcții de sănătate. Toate aceste instituții au evidențe ale căror cifre nu concură, diferind cu mai mult de un milion, dar nimic din toate acestea nu pot opri un repetent al clasei, cum este INS-ul față de alte instituții similare din UE, să afle câți suntem. Asistăm la jocul de-a statisticianul idiot de prin anii 2000 și ceva, când geniile din conducere au hotărât ca doar intreprinderile cu minim 4 angajați să intre la calculul numărului de salariați la nivel de județe și țară. Dacă lucrezi la un chioșc și ești singurul angajat, nu exiști. Sigur că tu vei fi „estimat” prin deducție de cei ce n-au fost în stare să-l numere pe Gheorghiță când era acasă, dar au fost în stare să-l „deducă”. Oricum, alte cifre n-avem decât cele puse la dispoziție de socotitorii din almanahele miliției, așa că, defilăm cu ele și mulțumim din inimă „abaterilor medii standard încălțate cu papuci”.

Corelația femeia - bărbat în politică

   Femeii-bărbat în politică îi corespundea, tot mai des, cimpanzeul în călduri cățărat în palmierul cu funcții. Relația între cele două variabile e invers proporțională și de sens contrar, cum, de altfel, și imaginea femeilor despre care vorbim e văzută de gurile rele ca fiind pe invers. Libidinoșii, cealaltă variabilă, sunt de două feluri: cei clasici - ce sar ca gibonii pe orice purtătoare de fustă, cu excepția scoțienilor; și cei ce afișează aspectul de cool guy, dar care cutreieră tărâmurile politichiei însoțiți de un alai de favorite. Din când în când, la noi, ne este devoalată povestea amantelor cocoțate pe politruci, în urma căreia doar ele au de suferit, ei râgăie, hăhăie, se-ncheie la șliț, și sunt iertați.

Ciomagul cu dungă roșie

   Victoraș, dacă te-ai dus la Unchiul Sam, de ce n-ai rămas acolo, c-am auzit că se plătește bine-n minerit sau în montarea de sonde? Oricum, nu-i târziu nici acum să te întorci și să rămâii acolo. Gândește-te, ți-ai lua bani mai mulți decât iei acum pentru funcția de a ne stresa zilnic cu prostiile tale! Ia-i și pe Daciana, tata-socru? Și, ne fă un serviciu - stai acolo până te-om chema noi înapoi! Aici, nouă o să ne fie bine, mai avem de așteptat până să scăpăm de bunică-ta Iliovici, nu prea mult că n-o să trăiască cât pietrele, iar de restul celor mai mărunți se va ocupa evoluționismul. Pe Măzăre, îl știi, ăla de-ți izbește ușa-n nas când are el chef și când nu-i în Madagascar sau Rio, îl facem colet cu amicul său Nicușor și-l expediem în Antananarivo să țină companie lemurienilor.

Umbrelă cu motor

   Umbrelele cu motor, scoase pe străzi la fiecare ploicică, pictează intersecțiile satului cu maidanezi, despre care nu se mai vorbește, în expresii ale realismului cu tâmpiți în intersecții sau intersectați. Tâmpiți c-au votat cu fundul și nu cu capul, că n-au auzit de metrou, autobuz sau tramvai, că și-au ales Bucureștiul ca adresă pe buletin, și că mămicile lor i-au născut în România. Bă, dacă ești prost, stai acasă, nu în intersecții! Bă, tot tu, dacă ești idiot nu te mai du` la vot! Bă, puță, că mă enervezi de-acum, dacă tot stai în București, fă-ți casă-n Bragadiru! Și dacă tot te-a adus barza și mă-ta în România, de ce nu te muți în altă țară?!

Dă, Ponta, cu pulanu-n mine, că te-am votat!

   În momentele în care nu e ocupat să facă pe purtătorul de cuvânt și interese pentru RMGC și Chevron, să caute ce taxe să mai mărească sau să inventeze, soțul Dacianei își arată mușchii la niște amărâți din satul Pungești și la cei din Piața Universității. Așa le arătă el cine-i șeful și ce pățesc cei ce nu-s de-acord cu tata-socru și cu Măria Sa. Nu contează că a promis marea cu sarea înainte de a-și pune dosul pe scaunul de prim-ministru. Nu contează că-n ultimul timp România a devenit laborator de seismologie, de parcă am asista la o nouă orogeneză alpină, de data asta mai la est de Carpați. Nu contează că nesăbuința și amorul de conturi babane peste mări pot face din România lada de gunoi a planetei.

Iubito, nu mai fă sarmale că iau eu shaorme de la Dristor!

   Aflat în drum spre coada așteptării pentru miruirea stomacului cu shaorma, ca un pelerin cu 30 de lei disponibili pentru absolvirea de păcatul de a mânca bucate neaoșe, ți se perindă-n minte combinațiile de sosuri cu varză, murături și condimente mai ceva ca unui Chef. Râgâi deja, fără să fi mâncat ceva, și grăbești pasul s-o iei înaintea hoardelor din subteran. I-ai ginit din metrou c-au aceleași gânduri ca și tine.

Lake Land

   Sunt un Columb în pantaloni scurți, tricou, tastatură cu PC atașată, în căutarea unui amărât de like, sau a mai multora. Adaptând expresia „ mare leneș” ce mi-o adresa vecinul meu bulgar, astă vară, când am dat o fugă pe la el, după ce tăbărâsem în mod repetat în mormanul cu de-ale gurii și după ce mă invitase în mod repetat să fac mișcare, iar eu molfăind ceva îi răspunsesem un „No” cu gura plină, stomacul la fel și creierul în deficit de neuroni după atâtea cocktailuri, aș zice că sunt „mare bou”.

Dacă v-ați plictisit, plecați acasă!

   Lacrimile unui copil ce vrea ceva neapărat înduioșează părintele atât cât îl susțin buzunarele. Dacă atentatul la buzunar e de natură să facă ravagii, copilul poate să plângă, să bată din picioare, să-ți violeze timpanele cât o vrea, că oricum n-are șansă să obțină ce dorește. Cu cât abstinența părintelui de la îndeplinirea dorințelor manifestate de sonorul dat la maxim cu scutece sau proaspăt eliberat de sub robia lor este mai îndelungată, cu atât șansele de plictisire infantilă și găsirea unei alte ocupații cresc.

Roșia ca un puzzle

 Câteva imagini cu protestul meu:

Idiot de profesie

Rosal - punguța de bani pentru rezervorul unui Lamborghini

   Pe vremea când Timișoara se răscula împotriva regimului, la sute de kilometri distanță, în Gherla, un viitor întreprinzător încălzea motoarele la două tractoare. Când a explodat mămăliga și-n București și Sergiu cu Caramitru erau urcați pe tancuri să ia cu asalt studioul 4 din Televiziune, urmați îndeaproape de Bunicuță și Brucan, ei, nu pe tancuri, ci în mașini negre, omul nostru de la Gherla reușise să pornească motorul la unul dintre tractoare. Celălalt motor a luat-o după ce România se încadrase spre democrația de „tip original”. Cu două tractoare și cu familia după el, Prigoană, căci despre el e vorba, a luat-o la vale spre mizeria din București. Nu știm cum reușise să cumpere două tractoare, de unde, și cu ce bani, dar el așa ne-a povestit și noi trebuie să-l credem. Bine că nu a venit cu varianta mult-fumată în care prima afacere a început de la o sută de parai, și ăia împrumutați de la un prieten care avea mai multe, și-acum nu mai are că n-a sesizat oportunitățile vremurilor.

Visul de a călări un picamer

   Ce visează copii să devină când ajung la vârsta Moș Crăciunului în devenire din imaginea alăturată? Răspunsurile nu oferă prea multe alternative, plecând de la doctoriță, învățătoare, și continuând cu actriță, Antonia sau cântăreață. În cazul băiețeilor, polițistul poate fi un punct de plecare, super-eroul și fotbalistul sunt urmarea firească și, mai nou, am auzit de gunoier. De ce gunoier? Pentru că băiețeii sunt fascinați de mașinile ce ridică gunoiul în ciuda mirosului emanat. În sectorul 5 nu există asemenea vise, transportul gunoiului făcându-se cu tractorul. E bun și Vanghelie la ceva, la distrus vise și nu doar ale copiilor.  Ca părinte trebuie să te treacă un fior la auzul carierei visate de feciorul pe care-l vedeai politician, bancher, fotbalist, orice ocupație ce te-ar posta pe tine pe poziția a te recomanda ca tatăl sau mama lui X, întocmai ca tata lui Cristi Borcea. 
    Nu l-a întrebat nimeni pe Naumovici Bogdan ce vrea să se facă când o ajunge la ... maturitate, că mare era de mic, sau dacă l-a întrebat, n-a înțeles nimic, acesta vorbind cu gura plină de ciocolată Pitic, cu perspectiva de a deveni mai neîncăpătoare din cauza Piticului aflat în drum spre ea. Odată cu kilogramele în plus față de amici, și-a dat seama că legătura sa cu fotbalul se va rezuma la gumele Cincin. Între copilul durduliu și Ăla de respira greu din spotul ce l-a statuat în postura de Sergiu Nicolaescu al reclamelor, unde el concepe, regizează, joacă, și-și dă premii, nici el nu știe ce vise de carieră a mai avut. Știe în schimb ce vise are de-acum înainte și ce vise au alți copii ce n-au nici gura plină, nici ciocolată Pitic la îndemână.

Gospodinele isprăvnicese „se pricep”

   La panourile cu Proștii clasei, din timpurile în care realismul socialist își făcea de cap prin vitrinele frigorifice la Alimentară și prin burțile celor fără pile, găseai poza actualelor gospodine de județ sau din primăriile de sector. Pe cei a căror poză o găseai la Panoul fruntașilor, astăzi s-ar putea să-i găsești pensionați anticipat, în așteptare la cozile cu ajutoare de la UE sau să nu-i mai găsești că și-au luat lumea-n cap și s-au făcut taximetriști în SUA după `90 ori taximetriști pe tarlaua lui Sfântu`Petru. Din scaunele de dregători ai județelor, proștii de ieri, ajunși deștepții de azi, trag pârțuri ironice în direcția Meritocrației, justificându-și poziția de tun flatuant printr-o propoziție ce rezumă existențialismul neaoș: „Dacă m-am priceput!?!”. 

Lasă-mă să protestez!

   Un păduche ieșit în frunte, ori e un păduche idiot, fără simț de autoconservare, ori e înțeles cu organismul parazitat și n-o să i se-ntâmple nimic. Odată cu manifestările, au ieșit în frunte păduchii. Unii se văd liderii celor ce nu vor lideri, alții se cațără de pe poziția de O.N.G.-ist pe valul de nemulțumire, nu pentru a se face cunoscut ci, pentru a servi politicul - amantul cu care a păcătuit de prea multe ori. Există și o a treia categorie de paraziți ai mișcării din Piață, aceștia sunt fripturiștii politici. Pentru o ciozvârtă de electorat sunt în stare să facă contorsionism, să-și pupe propriul dos, să se ducă în gura lupului ca să-l pupe lupul în aceeași parte cu bocancii de pe inventarul RMGC, iar la final să pozeze la televiziuni în idioți ce nu se dezmint în nicio situație și de la care te aștepți la orice, numai la lucruri înțelepte nu.

Țară tristă, popor vesel

    Veselia cu care participă majoritatea la victoria unei minorități oferă imaginea inversă a puricelui urcat pe elefant, căruia îi și zice: „Maamă, ce mai tropăim!” e prezentă din cele mai vechi timpuri. La noi,  elefantul se urcă pe purice după ce acesta a făcut toată treaba, îl strivește și, mai apoi, îl întreabă cu tupeu: „A, ce, erai și tu pe-aici?”. 

   Când Mackensen a ocupat Bucureștiul în primul război mondial, iar administrația s-a refugiat la Iași, la biroul mareșalului era coadă de politruci rămași în capitala ocupată. Tot aceeași oportuniști și-au arogat cele mai mari merite după Unire. Continuând pe linia veseliei triste, de care până și Conu Caragiale s-a săturat, și-a făcut bagajele, și-a luat-o spre țara seriozității - Germania, oportuniștii de serviciu s-au urcat în trenul activiștilor odată cu venirea comuniștilor. După `47, în România, mai toți erau comuniști ce fuseseră în ilegalitate între războaie, capitaliștii, câteva mii la număr, înfundau pușcăriile. La revoluție, între 16 și 21 decembrie, doar câteva mii erau împotriva lui Ceaușeșcu, după, a fost nevoie de câteva tipografii să tipărească certificate de revoluționari. În `97 votanții lui Constantinescu păreau c-au fost mai mulți decât în duminica orbului. Același lucru și în 2004, în 2012 la protestele din Piață, nu și acum. Acum oportuniștii stau pe margine să vadă cine cade primul, noi, cei cu Piața, sau ei, cei cu banii. 

România la tarabă

   La piața Obor, la tarabele adăpostite de construcția generalisimului edil de la sectorul 2, găsești rar pe cineva care să fi muncit pentru ceea ce vinde. Ici, colo, printre precupețele cu manichiura la zi, zărești câte o bătrână cu mâinile crăpate de muncă, aducându-ți aminte de bunica sau mătușa de la țară. Bănuțul pe care-l plătești acelei bătrâne e contribuția ta la bunul simț.

Soros, te-aștept să vii cu banii !

   De vreo lună de zile, de cum fac ochi, mă îndrept înfrigurat spre PC cu digi-pass-ul în mână să-mi verific contul. Între deschiderea calculatorului, tastarea parolei, tastarea parolei din nou, că-s idiot și pe prima am greșit-o, gândurile-mi zburdă spre prosperități cauzate de grămezi de verzișori, atât de mulți încât se strică aparatele de numărat ale băncii la care am contul. Cum de unde mormanul de blagoslovenii cu Franklini? Eii, de unde crezi? De la Soroș, normal. Păi de ce scriu eu de-o lună? Crezi că degeaba fac asta? Aflu-n fiecare seară cum îmi bagă bani grămadă în cont rechinul piețelor financiare. Deocamdată, nu-mi știe codul IBAN, dar nu cred că se încurcă-n detalii de astea. La ce resurse are și după cum ne zice, seară de seară, nenea Gâdea și ciudații ceilalți de la B1, cred că nu numai că-mi știe sigur IBAN-ul, dar mă și monitorizează să nu care cumva să trădez cauza înainte de a-mi lua stipendia.

De-acum mă uit la TV City

      M-am săturat să mă uit la maimuțe pleoștite cu creier de caras, tupeu cât Casa Poporului și buze asortate cu dosul patronului! Personajul alăturat, atunci când își ia liber de la asortarea la care am făcut referire, ne face albie de porci pe noi cei ce-am îndrăznit să tulburăm liniștea „doctorilor” unul la guvern și celălalt demisionat din parlament pentru a-și mai prelungi șederea departe de domiciliul actual a lui Becali. Doctorul, demisionat din parlament pentru a nu știu câta oară, își asmute hienele spre toți cei ce îndrăznesc să-l deranjeze pe Periscop Finlandezul, îl știți, ăla ce acum o săptămână ne traducea din finlandeză cum zburdă fericiți renii lui Moș Crăciun pe haldele de steril din Laponia.

În weekend reapare frunza

   Pe islazul Suukkurisikko din Kittila laponă, nu cea de lângă București, acolo se vedea ajuns Victoraș, asemenea lui Nils Holgersson, tot pe calea aerului, nu călare pe Martin, gânsacul din poveste, ci pe-un fotoliu de la business class, plătit de cei ce vor să facă la Roșia ceea ce-au făcut unii de teapa lor în locurile de vărat ale gâștelor lapone, adică un iad. Ponta n-ajuns acolo, probabil i-a șoptit cineva că nu-i bine pentru sănătatea sa și că nici cel mai tare cameraman nu poate lua cadre fără să se vadă dezastrul de la fața locului. Așa că s-a dat de trei ori cu capul de ușa de la baie, neputând să se dea de trei ori peste cap ca-n povești, face și el ce poate, se adaptează, deci, după ce a caftit ușa WC-ului cu capul, s-a transformat în translator de finlandeză.

Timpanul cu ochi albaștri costă 370 milioane de euro

   În arealul în care sălășluiesc minerul de muzeu, maidanezul militant , politrucul pasionat de cianurare, rinichiul ce sare rândul, a, da, și românii, ochiul vigilent ce ne-a adus la convețuirea sus-enumerată păstrează timpanul pentru asigurarea continuității acesteia și-și arată din când în când umbra prin buget, prin rapoartele citite de Gâtlejul aciuat la Cotroceni și prin arestări surpriză a unor teroriști echipați cu șlapi și butelii goale.

Mâncare pentru maidanezi

   V-ați gândit vreodată ce-o fi simțit copilul acela când îl sfâșia haita de sălbăticiuni citadine, creație a edililor și babelor senile ce-ntind cuști de carton la scările de bloc? E greu să-ți imaginezi ce-o fi simțit, iar dacă-ncerci, te-ncearcă și pe tine pornirile animalice și la primul maidanez pe care-l zărești îți focusează pupilele de ură. Iar dacă se nimerește ca potaia s-atace pe cineva când ești de față, te trezești căutând ceva cu ochii să-l strivești, să-l termini. Sigur nu găsești, bordurile-s prea grele, un băț l-ar întărâta, sacoșa ce-o ții în mână e nefolositoare ca armă, iar când îți amintești că ai o bucată de salam în ea, parc-o strângi să n-o miroase potaia.