Ce-ar fi UE fără Germania ?

   Germania e acea țară cu autostrăzi, fără câini ce umblă aiurea și papă copii, cu industrie puternică, cu bere din belșug la Oktoberfest, cu filosofi, compozitori, scriitori de talie mondială. E și țara ce-a dat naziști dezaxați, scuzați pleonasmul!, DJ Bobo, cârnați cu gust de hârtie igienică și fotbal plictisitor.
De vreo douăzeci de ani încoace, Germania reunificată e cea care centrează, dă cu capul, penalizează, simulează și îi exasperează pe toți cei prezenți la miuța încropită între veterani și tinerele speranțe pe tăpșanul UE. De la urcarea pe tron a Kaiserului Merkel, aparențele de uniune și consens au devenit un aranjament protocolar franțuzit uzitat la elaborarea de norme ce statuează la câte țâțe trebuie să se hrănească maidanezii, la ce oră trebuie găinile să se culce, câte flatulații sunt permise în traversarea unei intersecții în ritm normal de mers și alte chestii de genul acesta fără de care nu se poate traversa criza. Când vine vorba de chestiuni precum politica energetică unitară, creșterea bugetului uniunii, emiterea de obligațiuni europene, Frau Merkel le dă sărăntocilor cu un nein hotărât în deblă. Totul până la buzunar!

    Vai, cum așa, Germania este un contributor net la bugetul UE! Da, acel buget ce se ridică anual la „fabuloasa” sumă de 112 mld. euro, echivalând cu 4% din PIB-ul Germaniei, acel buget pentru care anul trecut britanicii și nemții s-au târguit până când Băsescu a rezolvat situația renunțând la câteva miliarde  ce reveneau României, doar, doar s-or înțelege gogoașa berlineză cu terciul britanic. S-au înțeles în final când au văzut așa mărinimie din partea ciorbei de potroace românești. Drept recunoștință pentru renunțarea la miliardele ipotetice, noi atrăgând oricum ceva mai mult de ciu-ciu fonduri, iar cele pe care am reușit să le atragem trebuie să le dăm înapoi că am făcut măgării, sau dacă n-am făcut suntem suspecți oricum, pentru toate miliardele la care am renunțat am primit: kein Shengen, viele șuten-im-funden că nu respectăm Statul de Drept și visăm la liberă circulație. 

    Cu o economie cât o cincime din PIB-ul UE, Germania vine la pușculița lui Barroso tot cam cu atât. Din cincimea pe care o dă, i se întoarce mai mult de jumătate, în 2012 a fost pe minus cu 10 mld. euro. Suma de 10 mld. i-ar ajunge lui Șova al nostru să facă încă vreo 200 de km de autostrăzi montane sau nu le face deloc și dăm doar banii cum i-am dat Bechtel-ului. Oricum, suma de 10 mld. nu e un efort deosebit din partea Germaniei. În schimbul acestei sume, accesul la piața comunitară fără restricții aduce un surplus de 48 miliarde. Atât rezultă din diferența importuri-exporturi intra-comunitare. De vreo trei ori mai mult (137 mld. euro) îi rămân Germaniei din diferența exporturilor extra-comunitare. Și uite așa, an de an, Germania are o balanță pozitivă ce se ridica în 2012 la 186 mld. euro. 

   Când negociază tratate comerciale cu China, India, Brazilia, SUA, Japonia și alte țări, Frau Merkel și predecesorii săi vine cu UE în spate, UE însemnând o piață de 503 milioane locuitori, nu de 82 cât are Germania. Când negociază prețul gazelor cu Rusia, Frau Merkel ne face semne amăreștenilor din poinier să degajăm terenul, că fiecare-i pentru el. Dacă gazele negociate cu Ivan sunt mai scumpe ca ale ei, e de bine, dacă, în schimb, mai ai ceva gaze de-acasă și combinate cu cele de la Ivan ies mai ieftin, e belea, e musai să le liberalizezi ca nu cumva să-i treacă prin cap lui Franz să-și mute fabrica la tine. Dacă Franz îți vinde merțane, e perfect. Dacă n-ai bani, fă un leasing, credit, orice. Când, în schimb, vrei să-i dai lui Franz un porc să-l facă wurst cu gust de hârtie igienică, e belea. Brusc, porcul tău nu îndeplinește nu știu ce standarde, sau când le îndeplinește e prea târziu și tu l-ai mâncat deja. Așa te trezești c-un porc în plus, c-un credit la merțan și cu mustrări din partea lui Franz că nu ești chibzuit. Ca tine a pățit și grecul și spaniolul și toți restul de desculți din est sau sud, iar Franz, ăla de-ți vinde merțane, poate să fie și francez și să-l cheme Pierre sau olandez și să-i zică Ruben și ambii să-ți vândă ce-or avea, oricum mai scump decât porcul tău. La final vei realiza că ai intrat pe teren la miuța UE cu niște teniși jerpeliți, cu gândul să faci rost de niște ghete și, pe măsură ce trece timpul, vezi că tenișii ți s-au rupt, ești un desculț, iar Franz intră cu crampoanele la rupere.

   UE fără Germania e de neconceput, pentru Germania mai mult, dacă avem în vedere că 57% din exporturi sunt intra-comunitare. Restul țărilor UE exportă în Germania circa 12% din totalul exporturilor. Dacă politica pumnului în gură va continua și fiecare își va lua jucăriile să se joace la scara sa de bloc, Franz va trebui să vândă merțane la preț de Lamborghini, Volkswagenuri la preț de merțane pe fosta piață UE și Frau Merkel va testa arta negocierii cu economiile mari cu spatele asigurat doar de o cincime din cât era obișnuită. Toate aceste aspecte trebuie puse pe masă la fiecare ascuțire a tupeului lui Franz, pentru că porcul vândut în China de Gheorghe, Javier, Dimitris nu trebuie spălat de trei ori pe zi pentru a ajunge cârnați și nici nu-l ruinează financiar pe Ling cum o face un merțan.