Primiți cu Zambaccianul?

   Când Krikor Zambaccian a donat colecțiile sale de artă statului a cărei orientare către realismul socialist devenise evidentă în 1947, nu se gândea că numele îi va fi legat peste timp de un blocușor de prost gust și de o babă cu ciorapii încăpători cât pentru o avere de câteva milioane de coco.
 Armeanul ăsta „de treabă”, dacă e să-l cităm pe „Glasul pământului” din ultimul an de mandat de la Cotroceni, a făcut pe filantropul în vremurile când Ana Pauker își ascuțea dinții spre a mușca din chiaburi. Pentru clasa politică fătată de tancurile sovietice din acele timpuri și pentru noul stat condus de aceste progenituri, eu, dac-aș fi fost în locul lui Zambaccian, aş fi aşternut pe-o bucată de hârtie igienică un pumn strâns cu degetul mijlociu ridicat, îndemn la lupta de clasă pentru toți cocoțații pe funcții de partid din acele timpuri.

   Peste șase-șapte decenii, Evele făurite din coasta lui Bodnăraș, sătule de păstrarea aparențelor de bugetari înstăriți, și-au făurit la rândul lor mătuși, vânzări anterioare, năstrușnicii nesimțite ce se vor justificări pentru traiul pe picior mare al unor slujbași ai statului ce-a slujit în slujba lor. După aproape un an de luat la cunoștință despre cum stă treaba cu fauna din saltelele de la Jilava, contemporane de altfel cu înființarea muzeului Zambaccian, nepotul tușii Tamara acuză imixtiunea politică într-un proces ce ține de aproape un deceniu, motiv pentru care se auto-răstignește pe crucea geluită de Macovei, Morar și Codruța strigând: „Iartă-i Traiane, că și tu urmezi!”. Că va urma procesul Ion - glasul pământului e o predicție ce o are probabilitate de îndeplinire proporțională cu aglomerarea butoanelor pe telecomanda PSD, dar că opinia eschimoșilor de rând ar trebui să tresară la acest caft cu perne îndesate cu câlți marca Jilava, asta e prea de tot. Băieți, la caftul ăsta, sunteți singuri pe interval! Câștigătorul merge la culcare, învinsul la infirmerie, iar restul se jură că învinsul s-a dat singur cu capul de păreți.

   Semănatul țărânei cu altoii tușii Tamara duce la recolte păzite de gardieni. Nu știu dacă și recoltele vânzărilor anterioare vor fi avea aceeași soartă, dar nouă celor de pe margine, recoltele, deși n-au nevoie de pază, ne sunt tot mai împuținate din cauza vânzărilor anterioare ale babei Tamara.