Ce bine-mi pare că ai luat țeapă!

   - Ce părere aveți voi mă, că dacă v-am primit în țara nostră, aveți voie să vă dați la pădurile noastre? (am parafrazat din E pericoloso sporgersi  a lui Nae Caramfil).
Da, chiar așa, băăă, Harvarde, cum dracu` se face, bă, că tocmai aici`șa ai parcat ditamai purcoiul de bani să ne strivești sub el, nu alta, cu tot cu bușteni și să pui la treabă DNA-ul care, pasămite, nu mai poate de grija portmoneului tău? Nu termină unul de glăsuit descântecul „american” că pe la literele c și a se ridică deodată tot ce-nseamnă braț armat al statului și ia poziția de drepți la „ca” și nu trebuie să-i zici de două ori, că pricepe. Banii prietenului de la apus, la care mergem în vizită doar dacă primim viză, dacă nu, stăm acasă că vine el să ne viziteze , fără viză, și fară frică, banii ăia fac cât un parteneriat strategic semnat la fel cum semnează fotbaliștii certificatul de căsătorie cu vreo pațachină. Și Gigel, ce știe cu mingea, și cei ce-au semnat că americanul e un zeu ce trebuie judecat de cei asemeni lui, știau că renunță de bună voie la un testicol, iar cu testosteronul înjumătățit poți sfârși în cel mai bun caz în liga a treia italiană sau a lumii, dându-și binețe, dimineață de dimineață, cu Zimbabwe și cu Claudiu Răducanu. 

    Harvard n-a auzit de Spiru al nost`, că dac-auzea poate încheia un parteneriat pentru reconversia absolvenților haretieni în meseria de drujbiști. Cu vreo două sute de mii de drujbiști și cu zecile de mii de hectare cumpărate, bănuiesc că următoarele 10 sezoane Ax Men de pe History Channel erau deja antamate. Tot creierele cu patalama de Hardvard n-au știut cu cine să se-nhame la mânăritul pădurilor. Degeaba fac atâta caz de Business School-ul lor, că la strategie nu fac nici cât un Vanghelie beat mangă când aplică strategia căutatului cheilor de la ușa casei prin boscheți. Să te consideri centrul lumii academice și să nu știi că pădurile din țara de lumea a doua și trei sferturi spre a treia stau sub efigia acvilei bicefale c-o tărtăcuță înfiptă sub coroana Romsilva și una sub ținutului celor Șapte Scaune peste care se lăfăie nea` Verestoy! Aiasta errorum est!

   La trei mii de euro pe hectar, pârleala iese doar dacă poți recolta o sută și ceva de metri cubi de buștean, asta înseamnă să faci din pădure pășune, și, mai apoi, îi înmulțești cu vreo 50 de coco, cât e prețul pe metru cub, dat engros. Dacă nu poți recolta sau dacă ai cumpărat pădure doar în acte, că de recoltat au avut grijă unul din capetele cu coroniță sus-menționate, atunci e nașpa, și DNA-ul ar face bine să sară, ca doamne ferește să nu iasă unchiul Sam în pierdere că-i jale și ne-am cam lins pe bot de vize sau de autostrăzi construite. Stai, că noi stăm la coadă pentru vize și nici autostrăzi nu ne-a construit cineva! Adevărat, dar dacă aveau în gând să ne ridice vizele și să ne blagoslovească c-un Bechtel nou? Nu-i păcat să ratezi așa oportunități?! Culmea slugărniciei ar fi ca după ancheta lu` pește să fim obligați să dăm pădure virgină drept despăgubiri că Harvardu`  și-a luat țeapă cu Chereștoii locali și-au făcut din junglă, savană. Analogia nu-i forțată în mintea pritenilor apuseni, suntem la categoria țărilor junglifere și savaniote, iar atunci când debarchează pe la noi se miră că avionul nu face slalom printre elefanți. Harvad, go home! c-aici, în țara țepelor, toate se fac pe hârtie și din vorbe, lemnul pentru făurirea uneltei lui Țepeș e tot mai greu de găsit.