SC IMPEX SRL

   De la o vreme-ncoace, pe la șușele televizate cu teme serioase de discuție, aud mestecată la nesfârșit propoziția „România exportă astăzi de vreo doișpe` ori mai mult decât pe timpul lui Ceaușescu”. După care, cel ce rumegă zicerea și-o dă la rumegat colegilor de platou, plescăie ca un pelican sătul și așteaptă niscaiva aprecieri din partea audienței.
Câteodată acestea vin, alteori nu, pentru că repetarea e mama plictiselii sau pentru că populația din emisiunea respectivă poate face de-un neuron și jumătate dacă îi aduni.

   Adevărul afirmației respective e pe jumătate, cam tot așa cum sunt toate celelalte adevăruri în țara din umbra Casei Poporului. În 1989 exporturile României însumau circa 5,9 miliarde de dolari. În 2013 exporturile s-au situat în proximitatea valorii de 49 miliarde euro, ceea ce face cam 65,7 miliarde USD, ceea ce înseamnă că în anii scurși de la revoluție exporturile au crescut de unsprezece ori și ceva. Deci pelicanul nostru avea dreptate. Are și nu are dreptate, pentru că valoarea unui dolar în anul 1989 era alta decât cea de astăzi. Tiparnița de bani a FED-ului a funcționat non-stop, iar inflația indusă prin verzișorii xeroxați nu o regăsim decât într-o mică proporție în țara unchiului Sam. Până la apariția euro, dolarul era singurul reper, în mare se păstrează aceeași situație și acum, dar diferența este că o mare parte din tranzacțiile din zona euro au ieșit din sfera dolarului. Anii `90 au adus prosperitate, dar și o creștere substanțială a masei monetare. Așa că, dacă vrem să vedem cât reprezintă cu adevărat sporul înregistrat de exporturi și importuri, trebuie să găsim o altă referință decât dolarul. 

   Ponderea exporturilor, importurilor și deficitului în PIB-ul național mi se pare o raportare mai potrivită decât raportarea la o valută. Într-un articol din luna ianuarie, arătam cât a crescut economia în termeni reali din 1990 până în 2013. Avansul de 1,17% anual a condus la un procent de 32% pe toată perioada. Deci, eu, tu și restul din țara lui Bianca Drăgușanu am sporit în nivel de trai cu o treime. Prin urmare, nici exporturile nu aveau cum să crească de 12 ori  în termeni reali fără ca această creștere să se regăsească în nivelul de trai. Din 1990 până în 2013 exporturile au crescut ca pondere în pib de la 15% la 35%. În același timp, importurile au crescut de la 24% la 39%. 1989 a fost ultimul an în care s-a înregistrat excedent comercial. Primul an de libertate a consemnat un deficit comercial în valoare de 3,4 mld. USD, ceea ce însemna 9% din pib. Anii tranziției au mărit acest deficit, dar perioada de maxim  a fost atinsă în anii 2005 - 2008, 18% din pib constituind vârful.

   Așadar, dacă e să raportăm la pib nivelul exporturilor, rezultă că din 1990 până în 2013 am avut o creștere de 231% a exporturilor, de 162% a importurilor și o scădere a deficitului cu 54,5%. Dacă mergem mai departe și actualizăm cifrele cu creșterea reală a pib-ului în toți acești ani, care a fost de 32%, rezultă o creștere a exporturilor de 305%, 214% pentru importuri și o scădere de 40% a deficitului. Tragem concluzia că exportăm în realitate de trei ori mai mult decât pe timpul lui Ceaușescu și nu de 12 ori, pentru că dolarul de acum nu e dolarul din `89 sau `90. Fără a arunca cu piatra în pelicanii auto-suficienți, trebuie recunoscut că în toată această perioadă comerțul exterior a crescut în termeni reali cu mult peste creșterea economiei per ansamblu, dar, pe de altă parte, un aport important la creșterea mediocră a pib-ului l-a avut deficitul comercial a cărui medie anuală de circa 9% a frânat creșterea economică.