Postări
Cât timp poate ține Putin, Europa, cu chibritul aprins în așteptarea gazului? Răspuns: cât vor mușchii lui. Nu, lăsând glumele de autobază la o parte, Țarul Putin nu prea își permite să se joace de-a închisul gazului mai mult de câteva luni. Câteva luni vor produce pagube semnificative consumatorilor industriali din UE, dar în același timp Putin își va împușca piciorul drept.
Cu 8%, cât reprezintă aproximativ Gazprom-ul în pib-ul Federației Ruse, nu e de glumit. Nu e de glumit nici cu aproape 40% din clientela companiei. Dacă la acești 40% adaugi și o parte din țările ex-sovietice aflate oarecum în conflict cu Moscova, ajungi la peste jumătate din vânzările anuale ale companiei. Dacă țarul vrea să fie schiop după gioalele Rusiei caftite de oligarhi prin prețurile de la Soci, atunci poate să facă pe zmeul cu robineți în continuare, dar e greu de presupus că politica „ba, pe-a mă-tii!” poate să țină mai mult de o lună-două.
Cei de pe piețe analizau scăderea cotațiilor Gazprom cu aceeași seriozitate cu care analizează scăderea cotațiilor Gabriel Resources. Gazprom-ul rusesc, deși are în afara acționarului principal un procent de peste 49% circulând fie direct (23%), fie indirect prin programul ADR (26%) pe piaţa OTC americană, are o volatilitate a cotaţiilor ridicată. Volatilitatea acestora nu poate veni decât dintr-o singură cauză, și anume procentul real tranzacționat este mult mai mic decât cei 49%. E aceeași situație ca-n oscilațiile înregistrate de acțiunile Gabriel Resources. Și-acolo procentul de acțiuni aflate la îndemâna speculatorilor, 26% după ultimul calcul, e în realitate mult mai mic. Deci nenea Putin și prietenii săi mai au probabil dosite niscaiva ruble în procente importante ale Gazprom. Proprietarii acestor procente nu se cunosc, dar se știu între ei. Din aceste considerente se poate întrevede o fluturare a mușchilor cu robineți pentru scurt timp, dacă chiar se întâmplă. Prietenii lui Vladimir care s-au ocupat de Soci sigur n-ar fi prea bucuroși să afle că tocmai li s-au tăiat dividendele din cauza încordării musculare până la leșin.
Acum, Europa culege roadele lui Gerhard Schroder. Îl știți? E băiatul ăla care, după ce-a îngropat proiectul Nabucco sub poalele Mamei Rusia, a fugit la Gazprom ca director de proiect, sau ceva de genul directorilor de proiect de pe la noi, ce iau bani mulți pe nimic concret. Politica nemțească în materie de gaz rusesc seamănă din ce în ce mai mult c-un pact Ribbentrop-Molotov. Rusia - repetentul clasei - dă scatoalce celor din băncile din față când îi contestă autoritatea în materie de păreri democratice. Germania - premiantul - îi notează pe cei ce-o contestă pe carnet spre a fi urecheați de maică-sa învățătoare (UE), omițând să facă mare caz de caftangiul din spatele clasei.
În tot acest peisaj, noi suntem cei mai proști dintre cei ce trec clasa și nu-s beșteliți direct de Putin. Da, noi plătim gazul importat de la ruși cu 20% mai scump decât media UE, cu alte cuvinte, suntem dijmuiți de intermediarii premiantului clasei ca să ne avem bine cu coronița de la sfârșit de an și ca să nu fim nevoiți să negociem direct cu idiotul, că poate-și aduce aminte de noi și ... ne face prețul cu 10% peste media UE?!
Cu 8%, cât reprezintă aproximativ Gazprom-ul în pib-ul Federației Ruse, nu e de glumit. Nu e de glumit nici cu aproape 40% din clientela companiei. Dacă la acești 40% adaugi și o parte din țările ex-sovietice aflate oarecum în conflict cu Moscova, ajungi la peste jumătate din vânzările anuale ale companiei. Dacă țarul vrea să fie schiop după gioalele Rusiei caftite de oligarhi prin prețurile de la Soci, atunci poate să facă pe zmeul cu robineți în continuare, dar e greu de presupus că politica „ba, pe-a mă-tii!” poate să țină mai mult de o lună-două.
Cei de pe piețe analizau scăderea cotațiilor Gazprom cu aceeași seriozitate cu care analizează scăderea cotațiilor Gabriel Resources. Gazprom-ul rusesc, deși are în afara acționarului principal un procent de peste 49% circulând fie direct (23%), fie indirect prin programul ADR (26%) pe piaţa OTC americană, are o volatilitate a cotaţiilor ridicată. Volatilitatea acestora nu poate veni decât dintr-o singură cauză, și anume procentul real tranzacționat este mult mai mic decât cei 49%. E aceeași situație ca-n oscilațiile înregistrate de acțiunile Gabriel Resources. Și-acolo procentul de acțiuni aflate la îndemâna speculatorilor, 26% după ultimul calcul, e în realitate mult mai mic. Deci nenea Putin și prietenii săi mai au probabil dosite niscaiva ruble în procente importante ale Gazprom. Proprietarii acestor procente nu se cunosc, dar se știu între ei. Din aceste considerente se poate întrevede o fluturare a mușchilor cu robineți pentru scurt timp, dacă chiar se întâmplă. Prietenii lui Vladimir care s-au ocupat de Soci sigur n-ar fi prea bucuroși să afle că tocmai li s-au tăiat dividendele din cauza încordării musculare până la leșin.
Acum, Europa culege roadele lui Gerhard Schroder. Îl știți? E băiatul ăla care, după ce-a îngropat proiectul Nabucco sub poalele Mamei Rusia, a fugit la Gazprom ca director de proiect, sau ceva de genul directorilor de proiect de pe la noi, ce iau bani mulți pe nimic concret. Politica nemțească în materie de gaz rusesc seamănă din ce în ce mai mult c-un pact Ribbentrop-Molotov. Rusia - repetentul clasei - dă scatoalce celor din băncile din față când îi contestă autoritatea în materie de păreri democratice. Germania - premiantul - îi notează pe cei ce-o contestă pe carnet spre a fi urecheați de maică-sa învățătoare (UE), omițând să facă mare caz de caftangiul din spatele clasei.
În tot acest peisaj, noi suntem cei mai proști dintre cei ce trec clasa și nu-s beșteliți direct de Putin. Da, noi plătim gazul importat de la ruși cu 20% mai scump decât media UE, cu alte cuvinte, suntem dijmuiți de intermediarii premiantului clasei ca să ne avem bine cu coronița de la sfârșit de an și ca să nu fim nevoiți să negociem direct cu idiotul, că poate-și aduce aminte de noi și ... ne face prețul cu 10% peste media UE?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu