Din bucata mea de pâine, nu mai cresc un porc ca tine!

   De după orientările de dreapta sau stânga, Guiță al nost`, deputat sau senator, ministru sau godac de la județ, ne demonstrează zilnic cum sporește numărul porcinelor fără ca fermele  sau țăranii să aibă de-a face cu asta. Da, Guiță, din `90 încoace, stă abonat la troaca lăturilor aferente funcțiilor.

După un viguros grohăit cu „Nu ne vindem țara!”, urmat de un guițat „Cui îi vindem țara?”, acum ne împroașcă cu doctrine. Guiță e pătruns de doctrină mai mult decât un sihastru de revistele glossy.

   De un sfert de veac, grohăilă de Casa Poporului își dă competența pe față în campanii despre cât, cum și ce o să ne facă el dacă se alege. Și după ce-i ales, și după ce-și ia în primire troaca, molfăie înfundat făr` de zgomot, ca să nu fie auzit de cineva și să trebuiască să împartă. După ce și-a proptit beizadelele în funcții sau le-a uns cu de la sine putere, tot clăpăugi ca și el, după ce și-a împins în față amantele, la propriu, nu la figurat, și după ce ne-a adus o creștere economică reală de o treime într-un sfert de secol, după toate acestea, te-ai gândi că i-ar fi rușine să mai scoată capul în lume. Da, de unde? Ești un visător ce n-o să ajungă în veci la troacă alături de Guiță, dacă gândești așa. El e, și tu nu, și, dac-o vrea el și-o fi dispus, poate, poate pe la o emisiune electorală să-și facă o mea culpa generală cu o dispersie a vinei în toată cocina și cu juma` de glas să recunoască că n-a prea făcut nimic pentru tine și că, deși s-a zbătut, n-a putut din cauza altora ca el. La asemenea puseu de sinceritate, mai, mai să-i mai dai votul odată că el măcar a recunoscut că e un porc, și tu, tu, gata, l-ai iertat.

   În campania pentru un scaun pe undeva, Guiță ne explică savant cum el și cei ca el au o viziune, o strategie, și-i în joc de gleznă să o aplice spre binele nostru al tuturor. Nu ne explică de ce e ultimul capabil la atras fonduri europene, de ce n-a construit vreo autostradă pe de-a-ntregul, ci pe bucăți, și alea prost făcute și la un preț de misiune spațială, sau de ce orice dosar ce și-l încasează e din start instrumentat politic. Nici o explicație sau o râgăială cu tentă de justificare n-are loc atâta timp cât godacul împănat cu câteva chintale, deci bun de Ignat, e la adăpostul  turmei doctrinare. Potența de partid îl va face să împroaște cu noroi tot ce i se pare lui că stă între el și troacă. Ce sau cine îl poate opri pe clăpăug? Votul. La vot, în cabină, ștampila trebuie să joace rolul de cuțit, iar ziua votului trebuie să fie Ignatul politic al râtului cu porc adiacent. Nu există porci cu același gramaj în colegiile electorale. De obicei, un porc suprem se așează comfortabil într-un colegiu având contrapartidă purceluși de lapte. Dacă în fiecare colegiu alegerea ar merge spre purceluș, brusc ne-am trezi c-o turmă înnoită. Nu e ceea ce ne-am dori, dar măcar un purceluș mănâncă mai puțin decât două chintale de porc matur.