Portul Constanța, afacerea din spatele cifrelor oficiale

   Pe surse, se spune că motivul pentru care nu ne primesc aștia în Schengen ar fi acela că nu le dăm controlul asupra Portului Constanța. Ai dracului olandezi, d-le! Din cifre, când te uiți pe situațiile financiare ale Companiei Naționale „Administrația Porturilor Maritime” SA Constanța, nu reiese că ar fi o mare brânză afacerea de la malul mării lui Mazăre.
Cam 65 de milioane euro însumează veniturile anuale, cu un profit de 10 milioane euro, aceastea în condițiile unei exploatări la jumătate din capacitate. Dacă ar funcționa la capacitate maximă și profitul ar fi dublu, tot nu se explica încăpățânarea olandezilor de a ne ține pe tușă până înțelegem să renunțăm la o afacere cât trei kilometri din autostrada Comarnic - Brașov pusă la cale de Șova. 

   Ceea ce înfierbântă capetele de la Cotroceni, Victoria și de pe carele alegorice e nu atât profitul prezent sau viitor,  cât controlul. Controlul porții maritime a României, prin care trec oficial circa 20% din exporturile naționale și 17% din importuri, e miza, și nu mărunțișul reprezentat de profitul anual. Cele nouă miliarde ale exporturilor și tot nouă ale importurilor, cât ies și intră pe la malul mării sunt o sursă majoră de căpătuială a clicilor de partid. Dacă e să dăm crezare estimărilor, conform cărora circa 4 miliarde ar reprezenta evaziunea anuală din port, atunci chiar putem spune că cele zece milioane de euro cât e profitul sunt bani de buzunar ce merită a fi sparți pe Dom Perignoane în cluburile mamaiote.

   Dacă luăm de bun procentul de 40% cât ar reprezenta evaziunea din port, valoarea mărfurilor exportate ar ajunge la aproape 13 miliarde euro și cam tot pe-acolo s-ar situa și cifrele importurilor, și asta în condițiile unei exploatări la 50% din capacitate. La o capacitate de 100% și în condițiile ideale de evaziune zero, veniturile Portului ar crește de trei ori, la fel și profitul. Cel 30 de milioane de euro pe an reprezintă o sumă, dar ar echivala cu 3% din profitul făcut de Petrom anul trecut. Deci, nici în condiții ideale de exploatare Portul Constanța nu reprezintă o miză majoră. Și atunci, rămâne miza stategică, cea a controlului de mărfuri și a banilor negri. Caftul dintre Cotroceni și Primăria Constanța pentru ceea ce are de gând Palatul Victoria se duce pe sumele neoficiale, iar acestea sunt cât un deficit al bugetului de stat. 

   Habar n-am dacă olandezii știu de cifrele neoficiale și vor și ei o parte, sau știu cei de la Bruxelles și-i scot pe olandezi la înaintare, dar mutarea controlului în mâinile unui personaj cu apetență pentru travesti diminuează orice șansă de a întreprinde ceva împotriva evaziunii. Controlul asupra portului l-ar face pe Mazăre cel mai mare ordonator neoficial de credite pentru partid. Stăpânirea  a 4 miliarde de euro anual l-ar transforma din baron în duce. În situația actuală, DNA-ul a agitat apele în port doar de văzul lumii, pentru că și Cotroceniul și Victoria se adapă de acolo. Cred că șansa de a diminua evaziunea din port e să fie privatizat, nu făcut cadou lui Mazăre și nu ținut ca resursă stategică pentru partide, cum e acum, iar după privatizare putem spera la ceva mai multe controale serioase și, poate, la intrarea în Schengen.