Topul județelor în funcție de raportul salariați/pensionari

   Traiul pe deficit structural e moneda pe care, din 2006 încoace, guvernele au plătit-o, încercând să cumpere niște voturi, voturi destinate tradițional așa-zisei stângi românești. Începând din 2006, pensiile au crescut cu o rată dublă față de salarii.
Dacă se adaugă la aceasta și scăderea numărului salariaților din anii 2009 - 2012, pentru ca mai apoi să se condimenteze ciorba cu avântul haiducesc din mai 2010, luna în care s-au taiat otova salariile la stat, rezultă la final o zeamă căcănie indigestă a deficitului, de mai bine de 3 miliarde de euro anual.

   Raportul salatiați/pensionari la nivelul întregii țări era la sfârșitul anului 2013 de 0,93 salariați la un pensionar. Asta dacă luăm cifrele date de INS la nivel național, cifre care sunt diferite de cele însumate de la nivel județean. Această diferență este dată de raportările în paralel de la nivel teritorial și național. Oricum, pe parcursul anului următor, adică anul acesta, cifrele se vor reconcilia, iar raportul dintre numărul de salariați și cel de pensionari va corespunde în ambele variante. 

   La nivel teritorial, doar în 11 județe și București raportul este supraunitar. Da, „beneficiile” ajustării deficitelor, ale majorării taxelor întru mântuirea bugetului rupt în fund, se văd în realitatea sumbră că doar aceste județe au cât de cât șanse teoretice să-și acopere deficitul. Pentru restul ... Dumnezeu cu mila și, mai ales, mila bugetului central, întru ostoirea setei de cheltuieli sociale. La polul opus, situația cea mai  dramatică e prezentă în: Teleorman, Giurgiu, Vaslui, Dâmbovița și Botoșani. În aceste județe, raportul salariați/pensionari variază de la 0,66 în Botoșani la 0,55 în fieful d-lui Dragnea. Unui teleormănean sau unui giurgiuvean angajat îi corespund aproape doi pensionari. 

   Topul județelor în funcție de raportul salariați/pensionari ne arată o situație nu tocmai onorabilă chiar în județe dezvoltate din punct de vedere economic. Astfel, județe precum Argeșul și Prahova sunt situate sub media națională, înregistrând totodată un raport subunitar. Situația acestor județe e oarecum contrabalansată de nivelul salariilor mai ridicat, ceea ce conduce la sume colectate mai mari în valoare absolută la bugetul asigurărilor sociale și, implicit, la fodul de pensii.

   Pe primul loc în acest top se situează Bucureștiul, urmat de Ilfov, Timiș, Constanța și Sibiu. Chiar și fruntașele sunt departe de raportul înregistrat înainte de 1989, respectiv de doi salariați la un pensionar. Putem specula că numărul de oameni care au un loc de muncă plătit este mai mare decât cel pezentat de INS, dar contribuția acestora la bugetul asigurărilor de sociale e zero, ba mai mult, atârnă greu prin încărcarea facturilor statului la plata venitului minim garantat și al asistenței medicale de urgență. 

   Realitatea este că, dacă guvernul nu se trezește din reverie rapid, vom ajunge în următorii ani cu un deficit suficient de mare cât să înghită bugetul de investiții. Chiar dacă oportunitatea sau costul investițiilor pot fi puse la îndoială, diminuarea cotei acestora în defavoarea acoperirii deficitelor structurale ne va duce mocirla subdezvoltării, nu că n-am fi pe-acolo și-acum, dar măcar ne putem păcăli singuri ca nu suntem.