Tradingul pe trei ani cu executare

   Tranzacțiile în marjă presupun riscuri. Tranzacțiile în marjă pe derivative, cu poziții de zeci de miliarde de euro, presupun trei ani cu executare. Trei ani cu executare pentru aproape cinci miliarde de euro, atât a primit Jerome Kerviel, traderul de la Societe Generale.
Mamă, vreau și eu! Așa zice Ghiță Ciobanu când vede tableta mițoasă a soră-sii.  Așa ar vrea oricine, dacă la final ar pleca acasă c-un porbagaj de euroi, cât să-i ajungă de cheltuit o viață lui și urmașilor săi, după vacanța de trei ani de la pensionul cu zăbrele, în românește tradus bulău. 

   Numai că Jerome n-a plecat cu porbagajul plin cu euroi ca să-și facă mai apoi selfie-uri întocmai cum și-ar face țăranul cu Maserati. Nu, Jerome al nostru, de fapt, nu al nostru ci al urmașilor lui Voltaire de la ultimul etaj din banca cu beleaua mare cât 4,9 miliarde de euro, deci Jerome al ăstora a lăsat pe piață banii aceștia, după ce se jucase de-a tranzacțiile false și pozițiile contrare pe piața mult-discutatelor derivative. Timp de vreo doi ani i-a mers și cei de la ultimul etaj și-au frecat mâinile de fericire crezând c-au găsit gâsca cu ouă de aur tranzacționabile pe indexul futures-ului european. De multe ori, structura birocratică a băncilor mari trântește în funcții decizionale niște idioți. Așa s-a întâmplat și în cazul acesta, doar că, pe lângă faptul că erau idioți, cei de la ultimul etaj mai aveau două calități necesare pentru accederea pe funcții de conducere în sistemul bancar: lăcomia și ticăloșia. Toate aceste ingrediente, plus un trader cu testicole mult prea mari pentru un risc calculat, au dus în final la gaura din 2008 și la condamnarea definitivă din 2014, fără însă obligația de plăti despăgubiri.

   Toată treaba asta cu acarul Păun de pe piața financiară a mirosit și încă miroase de la o poștă a spălatul pe mâini a celor mari cu săpun de rufe și nesimțire de niznai. Nu știm, n-am văzut, a făcut totul de capul lui! Pe bune!?! cum ar zice un bucureștean sadea cu bacul picat la activ. Franțujii au un talent de a acoperi rahatul cu preșul sau parfumuri, iar în cazul de față l-au acoperit cu jemanfisismul al anchetatorilor, al factorilor politici și Jerome a căzut la ghilotina statului de drept, ce-i drept cam știrbă, de vreme ce și-a luat doar trei ani. În 2007, Jerome a adus profit prin aceleași metode de circa 1,4 miliarde euro. Atunci tranzacțiile au fost cică autorizate. În 2008, când s-a împuțit treaba, pentru că, ce să vezi, atunci când iei o poziție pe piață și-i câștigătoare, contrapartida ta pierde și vice-versa, deci la pozițiile pierzătoare Jerome a acționat de capul său. Oau! Justiția franceză chiar crede asta! Kerviel tranzacționa în marjă valori mai mari decât valoarea de piață a băncii de capul lui?! E ca și cum mâine Miss Harvard de la Finanțe se apucă de una singură să se joace pe piețele financiare cu bugetul României și, după ce și-o ia nasol de la Goldman Sachs, și ne lasă fără buget, noi trebuie să credem că ea chiar a făcut asta de capul ei. Ei, uite că justiția franceză e mai credulă ca noi! Și de asta trebuie să ne luptăm să ajungem și noi la același nivel!