Unde au dispărut peste 11.000 de grădinițe?

   Aceasta e întrebarea care își găsește răspunsul în situația de la Constanța, situație prezentă la nivel național, cu precădere în mediul urban. De douăzeci de ani, numărul total  al grădinițelor se reduce de la an la an. Ce este interesant e că reducerea grădinițelor din sitemul public nu e compensată decât într-o mică măsură de sporul înregistrat de sistemul privat.
   Dacă la nivel de sistem public scăderea numărului de grădinițe din 1992 până în 2012 a fost de 11.634 de unități (de la 12.587 la 953), creșterea din sitemul privat e de 258 de unități (de la 11 în 1992 la 269 în 2012). Ca statistica oficială să devină mai ciudată, aflăm că în 2012 erau cu 171.000 mai puțini copii înscriși la gărdiniță decât în 1992 (581.000 față de 752.000). Ciudățenia continuă când observăm evoluția educatorilor, aceștia scăzând de la 36,4 mii la 35 mii. Bine, și-atunci unde se duc peste jumătate de milion de copii la grădiniță ca să fie educați de cei peste 35 de mii de educatori?

   Răspunsul e că sigur nu se duc doar la cele 1.222 de grădinițe private și de stat. O parte dintre unitățile de stat s-au comasat și, de fapt, o grădiniță centrală are 2-3 în subordine. Mai putem să mergem pe ideea că, odată cu înființarea clasei 0, o parte din copii aparțin de învățământul primar, dar clasa 0 a fost introdusă în anul 2012, iar cifrele nu diferă mult față de cele din 2011, deci explicația pică. Comasarea grădinițelor și trecerea acestora în subordinea școlilor a avut loc în această perioadă ca urmare a deciziilor luate la nivel local, din 2002 până în 2012 ritmul anual de scădere e de aproximativ 1900 de unități, iar între anii 2002 - 2006 de câteva zeci și de până la 150  din 2007 încoace. Același proces de comasare sau, mai bine spus, de extindere a rețelei, a avut loc și în sectorul privat, iar cele 269 de grădinițe private au, de fapt, mai multe sedii în subordine. Toate acestea oferă explicația pentru reducerea numărului total de grădinițe la nivel național și județean.

   Revenind la cazul de la Constanța, unde Micul Regat (așa se numea „clubul” respectiv), neacreditat și în funcțiune pe baza unei scăpări legislative, a apărut și s-a dezvoltat în paralel cu sitemul de stat și cel privat acreditat, pentru că nimeni nu știe exact ce e și cum e situația reală în teritoriu. Nebuloasa rețelelor de grădinițe comasate, fără personalitate juridică, a celor alipite învățământului primar și gimnazial și, nu în ultimul rând, al rețelelor de grădinițe private, amestecate cu corupția din sistem, toate acestea fac posibilă funcționarea unor ciudățenii de genul celei de la Constanța. Finalitatea nu e una fericită, sistemul e suferind nu atât din cauza subfinanțării, cât mai ales din cauza persoanelor aflate în poziții de decizie.