Banii negri din mass-media românească

   Cum îi faci baie unui elefant într-o cădiță? Răspunsul e că nu-i faci. Îl lași să cumuleze jeg cât mai mult, și-l amăgești, din când în când, cu cădița pe jumătate umplută, dacă e cuminte. Dacă nu e cuminte și devine nărăvaș, îi faci morală că pute, că e un munte de jeg, și-l ameninți că-i răstorni cădița și-o să se spele doar când vrei tu.

   Presa română e un elefant ce se îmbăiază în doi stropi de apă. E jegos, miroase, și nici cel mai puternic parfum de deontologie nu mai poate ascunde realitatea cruntă olfactivă. Anul trecut, piața de publicitate se ridica la 295 milioane de euro. Stop! Cum, doar 295? Păi din ce trăiesc trusturile media, dacă doar Pro TV SA, TVR și Antena Group au cumulat venituri mai mari decât întreaga piață de publicitate? Ok, să excludem parțial TVR-ul pentru că are abonamente și cota de venituri din publicitate mai mică. Dar cum rămâne cu restul presei, ei din ce trăiesc, pentru că n-au abonamente? Pro-ul, anul trecut, a cerut bani de la cabliști. Anul acesta l-au urmat antenele. Chiar și așa, cu cele 5 milioane de euro cât a încasat Pro TV-ul anul trecut în varianta optimistă, deci, chiar și așa, trusturile luate în calcul depășesc întreaga piață de publicitate. Putem să dăm crezare că tipografiile, editurile, studiourile de producție ce aparțin unor trusturi reprezintă o parte importantă din veniturile totale realizate, dar tot nu iese calculul.

   Din ce trăiesc televiziunile? Din ce trăiesc radiourile, presa online, presa scrisă locală sau națională? Răspunsul e că trăiesc din mila „binefăcătorilor”. Nu trebuie să fiu Roubini ca să văd că veniturile totale ale primelor cinci trusturi de presă ce dețin preponderent televiziuni depășesc publicitatea tv, care era estimată la 193 milioane euro din totalul de 295. Deci avem o piață de publicitate pentru televiziuni de 193 milioane, iar veniturile Pro TV-ului, antenelor, Prima, Realitatea, RTV, Dogan și B1 depășesc 254 de milioane!?! Nu am luat în calcul TVR, Național, Digi, și restul trusturilor cu acoperire națională. Nu le-am luat în calcul nici pe cele de la nivel regional și local. Nu, nu le-am luat în calcul pe acestea, dar am depășit potențialul maxim al veniturilor posibile cu peste 31%. Ok, și atunci de unde acești bani? Răspunsul la această întrebare e previzibil - economia neagră. Banii negrii din economie, sau, mă rog, o parte din ei, se spală zilnic în văzul tuturor pe canalele tv, în presa online și cea scrisă, fără ca nimeni să sesizeze anomalia. Chiar dacă luăm în calcul cifrele de afaceri cumulate ale acestor trusturi, situația nu diferă prea mult. E drept că, în cazul unor trusturi, cifra de afaceri netă e semnificativ mai mică decât veniturile totale și asta ridică semne de întrebare în ceea ce privește „contabilitatea creativă”, pentru că e greu de crezut că, în afara veniturilor din exploatare, celelalte mari categorii de venituri (financiare și extraordinare) ar cântări atât de mult în conturile de profit și pierdere.

   Anual, veniturile înregistrate de trusturile media în România sunt cel puțin de două ori mai mari decât întreaga piața de publicitate, cu alte cuvinte, elefantul face baie cu succes într-o cădiță. Culmea e că nimeni nu se întreabă cum e posibil și nimeni nu vrea să mărească legal cada sau să împuște elefantul pentru scăldat ilicit. Așa că, nu ne rămâne decât să asistăm la spectacolul zilnic al unui elefant cu igienă deficitară.