Reducerea CAS - o frecție la un picior de lemn

   Ce va face Ionel, angajatorul mediu, de la 1 octombrie? Va face un plan de investiții, îl va angaja pe Gigel, proaspăt bacalaureat la sesiunea din august, va împărți surplusul de bani cu angajații, mărindu-le salariile, sau nimic din toate acestea? Nu, Ionel, votant de dreapta când dă pe la urne, va sta, va aștepta să vadă ce și cum va să vină după alegeri.
El e pățit, e fript cu creșterea TVA din 2010, cu taxa pe stâlp din 2014, cu tot ce se constituie în gândire economică post-alegeri. Așa că, după 1 octombrie, va lua cele 5 puncte procentuale din CAS și va aștepta taifunul de la anul.

   Neîncrederea lui Ionel se va întinde până după jumătatea anului viitor. Abia atunci, dacă nu se va schimba nimic, se va gândi serios la noi angajări, investiții sau măriri de salarii. Până atunci însă e timp lung și, indiferent dacă Miss Harvard ne va mai da mostre din gândirea bla-bla-ului fără idei sau Iohannis ne va ucide încet, dar sigur, cu potențialul enorm de plictiseală, la buget se va aglutiza o ditamai gaură neagră, îndeajuns să smulgă idei de la diriguitori cât să ne ia dracu` pe toți. Ionel știe asta și, din acest motiv, e circumspect. Tot din acest motiv nu se duce la vot. Deci, măsura de a-l scoate din zona de comfort și a-l teleporta lângă urnă cu ștampila hotărâtă pentru trei luni sau poate patru de reduceri promoționale la CAS e futilă.

   Lumea, după scăderea TVA-ului la pâine, s-a schimbat. Gigel și-a dat seama că dacă are 8 bani în plus la fiecare pâine  timp de o lună e insuficient pentru un cocktail la Mamaia. Așa că, s-a mulțumit cu o bere la pet la colț de bloc timp de o lună, că după aceea, tanti Gina, comercianta de la care achiziționase petul, i-a păpat cei opt bani pe motiv de taxă de stâlp. În tot acest timp, Gigel a auzit că are opt bani în plus, doar că erau reținuți de tanti Gina pe post de taxă de șmecher derivată din taxă de stâlp. Toată experiența lui Gigel l-a făcut să cadă bacul pe motiv de inimă rea și dor major de Mamaia. Din pățania lui Gigel a avut de învățat Ionel, patronul momit la urne. Și a învățat că Gigel trebuie plătit mai puțin că n-are bacul și că orice dar de la guvern expiră la numărarea voturilor. Și a mai învățat ceva, și anume că tanti Gina e pragmatică și că fierul trebuie bătut cât e cald, pentru că toți acei opt bani de la Gigeii din cartier sunt asigurarea de după rezultatele finale de la BEC.

    La final, toți cei trei actori au învățat câte ceva. Gigel a învățat că opt bani câștig la o pâine nu-ți ajung pentru un handsfree performant pentru copiat la bac nici dacă mănânci numai pâine câțiva ani la rând și că partidul îl iubește de vreme ce a luat bacul la a doua sesiune fără ca măcar să fi scris ceva. Așa că, va merge la vot și va vota. Tanti Gina a învățat că lumea e plină de Gigei ce nu se revoltă pentru opt bani și din acest motiv va vota partidul c-altfel îi vine fosta gardă financiară pe cap. Ionel așteaptă scăderea CAS-ului ca să facă precum tanti Gina și pe urmă va mai vedea el. La vot n-are de gând să meargă pentru că un rahat pe partea dreaptă sau stânga a drumului miroase la fel. Peste câteva luni, după anunțul BEC, urmează un nou set de „măsuri pentru așezarea bugetului pe baze reale”. Ionel se felicită pentru strategia stai și vezi. Gigel e student și, deocamdată, nu-i mai pasă. Tanti Gina e în faliment, deși a votat cum i s-a cerut. Economia e o baltă molcomă stăvilită de digul recesiunii.