Acum vreo două săptămâni am scris despre miturile economiei RSR. Am văzut cum au sărit o serie de nostalgici să mă pună la punct, nu cu argumente, ci cu impresii personale. În acel articol am raportat macro-indicatorii PIB, exporturi, importuri, buget la dolar, acum vom raporta salariile și prețurile la leu, la cel real, prin inflatare.
Din 1989 până acum, luând în calcul inflația cumulată un leu vechi, s-a devalorizat de 4176 de ori. Deci, dacă n-am fi avut denominarea din 2005, când s-au tăiat patru zerouri, astăzi, un leu din `89 ar fi valorat 4176 lei. Aplicând denominarea din 2005, rezultă că un leu din `89 valorează acum 0,4176 lei noi (ron). Care va să zică, un leu nou de astăzi e echivalent cu 2,39 lei din anul 1989.
Salariile anului 1989 sunt, în prețuri comparabile, cu circa 25% mai mici decât cele de astăzi. La nivel de economie, salariul mediu net lunar era în acel an de 2.990 lei, acesta fiind echivalent cu 1.251 lei în bani actuali. Pe primele 8 luni ale anului, conform INS, salariul mediu net a fost 1.683 lei. Prin urmare, în cei aproape 25 de ani, am câștigat, în termeni reali, circa 25% putere de cumpărare suplimentară, deci cam 1% pe an. Oau! Gândiți-vă ce-o să realizăm peste un secol! Calculat în dolari la cursul din 1989 și cel de astăzi, salariul de atunci era de 200 USD, iar cel de acum e de 482 USD. Dacă ţinem cont de devalorizarea dolarului din 1989 încoace (1 USD din 1989 = 1,92 USD în 2014), rezultă că salariul mediu net actual e de 251 USD. Așadar, și la valoarea reală a dolarului, creșterea reală de 25% se menține.
La nivel de activități, cele mai mari salarii nete în 1989 erau în construcții (3.599 lei), industria extactivă (3.503 lei), prelucrarea țițeiului (3.414 lei) și energie (3.135 lei). La polul opus se aflau angajații din hoteluri și restaurante, comerț și industria articolelor de îmbrăcăminte și a pielăriei. Astăzi, cele mai proaste lefuri se iau în hoteluri și restaurante, confecții, industrie alimentară și agricultură. Datele nu cuprind activități financiare, IT, tranzacții imbobiliare, alte servicii, din cauza clasificării împreună, făcând imposibilă o separare concludentă. Cei mai bine plătiți din cadrul activităților luate în calcul la nivelul acestui an sunt cei din industria prelucrării țițeiului, angajații din industria extractivă și cei din energie. Salariile în prețuri comparabile arată o reducere reală în 2014 față de 1989 în cazul angajaților din construcții (-16,5%), hoteluri și restaurante (-6,6%) și industria alimentară (-1,3%). Cele mai mari creșteri ale salariului real în 2014 față de `89 au fost înregistrate în domeniul energiei (+128%), industria extractivă (+122%) și industria băuturilor(+75%). Iată că în valori comparabile, există plusuri, dar și minusuri, ce conduc la o medie finală a salariului mediu pe economie pozitivă.
Prețurile găsite sunt furnizate de INS și au în vedere luna ianuarie din 1990. O listă oficială a prețurilor din 1989 nu am găsit sau nu este disponibilă. Oricum, luna ianuarie din 1990 nu diferă foarte mult față de luna decembrie 1989 (inflația totală pe anul 1990 a fost de 5,1%). Așa că, putem să ne formăm o imagine cât de cât reală vis-a-vis de acele timpuri. Produsele vândute în piețe în luna ianuarie 1990 arată per ansamblu o putere de cumpărare reală mai mică a salariaților din acei ani față de cea de acum. Astfel, un kg de porumb era de patru ori mai scump decât astăzi. Singurul produs mai ieftin în 1989 decât astăzi este kilogramul de pere. Produsele comercializate în piețe erau mai scumpe atunci decât cele din magazine, din cauza sistemului economiei integrate și a penuriei manifestată chiar și în prima lună de libertate, dar oferă o imagine opusă celei promovată de nostalgici. Sigur că existau produse mai ieftine decât cele de astăzi, iar produsele din statisticile INS nu sunt relevante decât pentru mărfurile alimentare, dar, luând în calcul și oferta limitată a produselor nealimentare de la acea dată, te întrebi de ce există tentația de a ne glorifica trecutul mai mult decât e cazul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu