Noaptea cuțitelor lungi în PSD

   La PSD a venit Ignatul mai repede. După seppuku executat de Hrebenciuc, le-a venit sorocul godacilor Guiță și Șova și vierului bătrân în ale primăriei, recte Marean, sau, cum i se zice între cunoscuți, Grămăticul.
Dacă o țin tot așa, la alegeri, staful de campanie a lui Ponta va fi format din el și socrul său. Deși am îndoieli că cineva dintre baroni sesizează că se află într-un abator și asigurările de bine sunt pentru liniștirea suflețelului în ultimile clipe înaintea asomării, totuși nu pot să nu mă întreb dacă instinctele acestora s-au tocit atât de mult. 

  Ponta a dat semnalul schimbării gărzii. Încă nu e clar ce fel de gardă va bate pas de defilare pe funcții de partid. Hrebenciuc era deja un muribund ce se agăța de amintirile cu steroizi de odinioară. Marean era „ejaculat” de facto din 2010, ieri nu i-au fost decât autosuspendate aparențele. Șova e genul de lup tânăr ce se crede leu, chiar și atunci când paște nesimțit ca un măgar. Guiță e omul din umbră, ce aruncă bine la coș când îl lasă serviciile. În rest, când nu poate da la coș, încearcă la tomberon, de asta și-a făcut televiziune pe calapodul unuia aruncat la tomberon. Ponta crede că joacă în Fight Club. Și tot ca-n Fight Club, suferă de dublă personalitate, adică un fel de curvă cu două fețe. Pe de o parte vrea să scape de hoitarii bătrâni, iar, pe de alta, îi e frică de javrele imberbe. Până una-alta, tactica autosuspendării e cazaciocul pe muchia lamei pe care o folosește pe post de bici pentru tupeiști și zăhărel pentru îngrijorații statului de drept. Dacă nu e atent, s-ar putea să facă din cazacioc un dat pe topogan, și-atunci e dureros.

   PSD-ul e acel partid, care, orice ar face, la final, rezultă tot un tun, de obicei pentru economie. Nu că restul eșichierului politic e mai versatil, dar imaginea de șmen e alifia pentru hemoroizii de cucuvea. Împărțirea funcțiilor de partid încă de pe acum trădează ori o atitudine de căruță cu saci plini pentru cinci ani la Cotroceni, ori o horă cu cuțitul între dinți în jurul stârvului ce-a pierdut prezidențialele. Cele două scenarii sunt în dinamică și pot duce la situații de joc la sumă nulă sau de lose/lose, adică, fie Ponta câștigă și atunci numește el succesorul, iar aranjamentele cad, fie, din cauza luptelor, Ponta pierde, și pierde și tot partidul șansa de a mai făuri tunuri.

   În 1934, noaptea cuțitelor lungi a condus la netezirea drumului lui Hitler spre puterea absolută. La PSD, noaptea cuțitelor lungi nu ține cont de vreun plan anume, ci pare o harababură în care cei cu cuțite îi hăcuiesc pe cei fără, iar cei fără caută să-și facă rost de un cuțit, nu ca să se apere, ci ca să hăcuiască, la rândul lor, pe alții. Spectacolul de abator va avea repercusiuni la urne, pentru că niciun baron nu vrea să ajungă toate cuțiele pe masa lui Ponta, după ce le-au fost promise lor prin „dreptate până la capăt”.