Marea Unire din 1918 a presupus, pe lângă sacrificiile umane, și sacrificii economice mari. Situația economică de înainte și după război ne arată un aspect mai puțin discutat de istorici. România s-a reîntregit, România a împlinit visul de veacuri al înaintașilor, dar toate acestea s-au făcut cu un preț.
Munca patriotică, practica școlară, serviciul militar, toate acestea reprezentau contribuția românilor de diferite vârste la avântul agriculturii spre noi culmi ale productivității în socialism.
Coloranți, conservanți, antioxidanți, emulgatori, stabilizatori, acidifianți, edulcoranți, aromatizanți, acestea sunt o parte din cele 25 de categorii de aditivi alimentari cuprinși în clasificările naționale și internaționale (ultima categorie cuprinde aditivii ce nu se încadrează în celelalte 24 de categorii).
Gradul de comisionare al băncilor după anul 2008 a crescut continuu. Principiul „decât un credit neperformant, mai bine un comision gras” funcționează și pare a constitui strategia pentru limitarea pierderilor sau chiar intrarea pe profit.
Ușurința cu care o liotă de derbedei, cu legitimație de jurnalist sau ong-ist, se transformă a doua zi după ce nu le-au ieșit pasențele într-un covor moale și călduț de limbi e de fiecare dată mai surprinzătoare decât te așteptai să fie.
După ani de zile în care prețul barilului de petrol a urmat logica supermarketurilor românești, adică, indiferent dacă e sau nu cerere, prețul tot ridicat rămâne, de vreo cinci luni de zile, această stare de fapt pare a se schimba.
În România, numărul căruțelor este necunoscut. Asta se întâmplă deoarce înmatricularea vehiculelor cu tracțiune animală cade în sarcina autorităților locale și nu a poliției rutiere. Pentru a face un recensământ al căruțelor, este necesară raportarea din partea fiecărei primării.
Red Sox e echipa de baseball urmărită de blestemul Bambino timp de 86 de ani. Oricât de mult s-au străduit cei din Boston să câștige World Series în opt decenii și jumătate cât a trecut din 1918, n-au putut și pace.
România alege între „-escu” și nemți. Indiferent de exit-poll-uri, Klaus Iohannis a câștigat, dacă nu în seara aceasta, atunci la Curtea Constituțională în zilele următoare.
Dacă somnul rațiunii naște monștri, atunci Iohannis e rațiunea ce a dormit și ne-a adormit în campanie, iar monștrii rimează cu proștii se regăsesc, cu preponderență, în mass media aservită lui Ponta.
12 decembrie 2004 era ziua când România intra în deceniul Băsescu. E drept că preluarea mandatului a avut loc câteva săptămâni mai târziu, dar, în percepția publică, mandatul a început din seara alegerilor. România de la acea dată era țară membră NATO și tocmai încheiase negocierile de aderare la UE.
Când nu se crede Alexandr Dughin, Cozmin Gușă își dă seama că e la conducerea unei televiziuni cu un picior în groapa falimentului. Noi știam că Realitatea nu-i vreun CNN, așa cum nici Gușă nu e vreun geopolitician a cărui viziune străbate orizonturile Dămăroaiei, dar, totuși, ne puneam speranțe că nu vom vedea chindiile cu proști de pe Antenă și RTV.
Anul 1990, primul an de libertate, găsea România în poziție de start spre economia de piață. În aceeași situație se regăseau și vecinii de la sud și vest, bulgarii și maghiarii. În sud-vest, Iugoslavia era în prag de război civil, iar în est și nord, URSS își trăia ultimile zile.
Criza declanșată la finalul lui 2008 în lume, și la finalul lui 2009 la noi, că până atunci era campanie electorală, a dus la o restrângere a vânzărilor de autoturisme noi peste tot în lume, inclusiv în România. La sfârșitul anului 2007, parcul auto din România număra circa 3,54 milioane de autoturisme.
„Iohannis vrea să rupă România!” „Iohannis nu e ortodox!” „Iohannis nu e român!”, „Iohannis n-are copii!” „Iohannis are șase case!” Asistăm la acest prozelitism mânat, de la începutul campaniei, de spaima de DNA.
Dimineață se trezi într-un pat străin. În jur erau perne de mătase, broderii scumpe, tapițerii de epocă. Totul părea un decor de film. Zâmbi, se scărpină în fund și sări din pat. Oare, chiar atât de mult a băut aseară? Văzu pe marginea patului o casetă. Părea scumpă.
Economia națională e sublimă și plină de aberații precum un adolescent de coșuri. Unele dintre acestea pot fi explicate și, deci, nu mai pot fi categorisite ca fiind aberații, altele rămân la acest statut pentru că nimeni nu se obosește să le găsească o explicație, iar în a treia categorie se regăsește leadeship-ul politic - chintesența alegerileor făcute ca popor.
Datoria externă a unui stat, fie că este publică, fie că e privată, la final, e plătită de toată lumea. Dacă nu credeți, aduceți-vă aminte de 2009, când statul s-a împrumutat de la FMI pentru a permite băncilor cu capital majoritar străin să-și ducă banii acasă.
Economia națională poate fi comparată cu o masă la care se așează companii, salariați, pensionari, șomeri, iar, în capul mesei, cu cuțitul într-o mână, stă statul. La masa cu pricina fiecare aduce ce poate, dar, când vine vremea să se înfrupte fiecare, statul e cel ce hotărâște ce, cât și cum își va potolii pofta fiecare.
Harta rezultatelor din primul tur al alegerilor arată îngrijorător pentru candidatul ACL. Dacă PSD-ul și-a păstrat pozițiile deținute tradițional în sudul și estul țării, Iohannis a ratat două județe din Transilvania, în afara celor dominate de maghiari.