Postări
După ani de zile în care prețul barilului de petrol a urmat logica supermarketurilor românești, adică, indiferent dacă e sau nu cerere, prețul tot ridicat rămâne, de vreo cinci luni de zile, această stare de fapt pare a se schimba.
Unii amatori de conspirații ar zice că prețul a luat-o la vale la puțin timp după anexarea Crimeii. Alții, ce țin cont doar de analizele tehnice, explică savant cum scăderea era un lucru așteptat, omițând să explice de ce era așteptat acum și nu în urmă cu patru ani, când lumea se afla în plină recesiune. Cert e că, deși situația din nordul Irakului nu s-a liniștit, și nici cea din Libia sau Venezuela nu e clarificată, prețul mărșăluiește țintit spre 70 de dolari pe baril sau chiar mai jos.
Cine are interes să ducă prețul în jos? Răspunsul la această întrebare exclude trei actori: Federația Rusă, Iranul și Venezuela. Rusia și-a previzionat un buget pentru anii următori capabil să-i susțină ambițiile militare, cu un preț estimat la 100 de dolari pe baril. Iranul a făcut previziuni mai optimiste mizând pe un preț de 120 - 130 de dolari, îndeajuns să-i acopere cheltuielile ridicate cu ajutoarele sociale. În aceeași situație cu Iranul se află și Venezuela și Nigeria. Ambele țări au nevoie de un preț ridicat pentru cârpirea bugetelor greu încercate. Libia a început să exporte masiv. Băieții care au momentan pe mână resurse nu prea se uită la preț, important e să vândă cât mai mult, că viața prin zonă e scurtă. Singurii vinovați de serviciu sunt statele arabe, în frunte cu saudiții, și la îndemnul SUA.
SUA e bănuită că se află în spatele acestei scăderi și că acționează pe două căi. Prima cale e de natură pur economică. Aceasta presupune o dependență diminuată față de petrolul de afară, ca urmare a exploatărilor de gaze de șist și a reorientării și încurajării cererii de autovehicule cu un consum redus de carburanți. Exploatările de șist sunt cauza reducerii dependenței Americii de importurile de petrol, dar, în condițiile diminuării prețului pe piețele internaționale, acestea devin neprofitabile. Opinia celor mai mulți specialiști este că un preț al petrolului mai jos decât 80 - 70 de dolari pentru un baril așează aceste exploatări în tărâmul nonprofitabilității. Cum americanilor nu le place neprofitabilitatea, aceste exploatări devin rapid posesorele unor cruci la căpătâi. A doua cale ține mai mult de domeniul geopoliticii , și presupune o înțelegere între americani și arabi de a coborâ atât de mult prețul, încât bugetul Federației Ruse să se gripeze serios. E și asta o variantă de discuție, dar puțin probabilă, dacă ținem cont de proverbul „Frate, frate, dar brânza-i pe bani.” Americanii și arabii nu sunt frați, ceea ce face și mai puțin probabil discountul la brânză. Totuși, Americii îi convine un preț mic la petrol, creșterea economică indusă ieftinirea acestuia e, deocamdată, mai importantă decât extracția gazelor de șist.
Arabii. Arabii sunt cei ce ar avea interes să scadă prețul forțat, pentru a le fi bine pe termen mediu. Pe de o parte, de când America s-a apucat de treabă cu gazul de șist, arabii au început să-i simtă lipsa în zonă. Toate primăverile arabe, apariția și dezvoltarea ISIS, i-au făcut pe arabi să ducă dorul măciucii unchiului Sam. Pe de altă parte, dezvoltarea și perfecționarea tehnologiilor de extracție a gazului de șist, precum și cele de extragere prin forare la mare adâncime sau în condiții dificile sunt pe termen mediu și lung o amenințare la adresa petrolului arab. Deci, putem spune da, arabii au interes să ieftinească petrolul, nu atât pentru că i-au rugat americanii să-i faulteze bugetul lui Putin, ci pentru că sunt îngrijorați de ceea ce le rezervă viitoarele tehnologii în curs de perfecționare.
Bătălia prețului pe barilul de petrol va face victime. Rusia va fi una dintre aceste victime, dar și industria exploatărilor de gaze de șist și cea bazată pe foraje costisitoare vor cădea, pe termen scurt, victime. De suferit vor avea și bugetele tuturor actorilor OPEC, iar de câștigat vor avea cei fără resurse importante de petrol. Poate așa economiile din zona UE și cea a Chinei vor reîncepe să consume mai mult petrol, îndeajuns să schimbe trendul de scădere, pentru că piețele, ca și economiile, au evoluții ciclice.
Unii amatori de conspirații ar zice că prețul a luat-o la vale la puțin timp după anexarea Crimeii. Alții, ce țin cont doar de analizele tehnice, explică savant cum scăderea era un lucru așteptat, omițând să explice de ce era așteptat acum și nu în urmă cu patru ani, când lumea se afla în plină recesiune. Cert e că, deși situația din nordul Irakului nu s-a liniștit, și nici cea din Libia sau Venezuela nu e clarificată, prețul mărșăluiește țintit spre 70 de dolari pe baril sau chiar mai jos.
Cine are interes să ducă prețul în jos? Răspunsul la această întrebare exclude trei actori: Federația Rusă, Iranul și Venezuela. Rusia și-a previzionat un buget pentru anii următori capabil să-i susțină ambițiile militare, cu un preț estimat la 100 de dolari pe baril. Iranul a făcut previziuni mai optimiste mizând pe un preț de 120 - 130 de dolari, îndeajuns să-i acopere cheltuielile ridicate cu ajutoarele sociale. În aceeași situație cu Iranul se află și Venezuela și Nigeria. Ambele țări au nevoie de un preț ridicat pentru cârpirea bugetelor greu încercate. Libia a început să exporte masiv. Băieții care au momentan pe mână resurse nu prea se uită la preț, important e să vândă cât mai mult, că viața prin zonă e scurtă. Singurii vinovați de serviciu sunt statele arabe, în frunte cu saudiții, și la îndemnul SUA.
SUA e bănuită că se află în spatele acestei scăderi și că acționează pe două căi. Prima cale e de natură pur economică. Aceasta presupune o dependență diminuată față de petrolul de afară, ca urmare a exploatărilor de gaze de șist și a reorientării și încurajării cererii de autovehicule cu un consum redus de carburanți. Exploatările de șist sunt cauza reducerii dependenței Americii de importurile de petrol, dar, în condițiile diminuării prețului pe piețele internaționale, acestea devin neprofitabile. Opinia celor mai mulți specialiști este că un preț al petrolului mai jos decât 80 - 70 de dolari pentru un baril așează aceste exploatări în tărâmul nonprofitabilității. Cum americanilor nu le place neprofitabilitatea, aceste exploatări devin rapid posesorele unor cruci la căpătâi. A doua cale ține mai mult de domeniul geopoliticii , și presupune o înțelegere între americani și arabi de a coborâ atât de mult prețul, încât bugetul Federației Ruse să se gripeze serios. E și asta o variantă de discuție, dar puțin probabilă, dacă ținem cont de proverbul „Frate, frate, dar brânza-i pe bani.” Americanii și arabii nu sunt frați, ceea ce face și mai puțin probabil discountul la brânză. Totuși, Americii îi convine un preț mic la petrol, creșterea economică indusă ieftinirea acestuia e, deocamdată, mai importantă decât extracția gazelor de șist.
Arabii. Arabii sunt cei ce ar avea interes să scadă prețul forțat, pentru a le fi bine pe termen mediu. Pe de o parte, de când America s-a apucat de treabă cu gazul de șist, arabii au început să-i simtă lipsa în zonă. Toate primăverile arabe, apariția și dezvoltarea ISIS, i-au făcut pe arabi să ducă dorul măciucii unchiului Sam. Pe de altă parte, dezvoltarea și perfecționarea tehnologiilor de extracție a gazului de șist, precum și cele de extragere prin forare la mare adâncime sau în condiții dificile sunt pe termen mediu și lung o amenințare la adresa petrolului arab. Deci, putem spune da, arabii au interes să ieftinească petrolul, nu atât pentru că i-au rugat americanii să-i faulteze bugetul lui Putin, ci pentru că sunt îngrijorați de ceea ce le rezervă viitoarele tehnologii în curs de perfecționare.
Bătălia prețului pe barilul de petrol va face victime. Rusia va fi una dintre aceste victime, dar și industria exploatărilor de gaze de șist și cea bazată pe foraje costisitoare vor cădea, pe termen scurt, victime. De suferit vor avea și bugetele tuturor actorilor OPEC, iar de câștigat vor avea cei fără resurse importante de petrol. Poate așa economiile din zona UE și cea a Chinei vor reîncepe să consume mai mult petrol, îndeajuns să schimbe trendul de scădere, pentru că piețele, ca și economiile, au evoluții ciclice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu