Reunificarea României și a Germaniei - comparație economică

   După demolarea zidului Berlinului, un vest-german se apropie cu entuziasm de un est-german și-i zice:

- Gata, s-a terminat, de-acum suntem un popor!

Est-germanul răspunde la fel de entuziast:

-Și noi, tot un popor suntem!

   La aproape 45 de ani de la separare, căderea Cortinei de Fier a găsit două Germanii din lumi diferite. Germania de vest era o țară puternică, cu a treia economie a lumii la acea dată, după SUA și Japonia, și cu o dorință de reunificare ce o depășea ca entuziasm pe cea a surorii mai mici din est. La sfârșitul lui 1989 și începutul lui 1990, diferențele majore dintre cele două economii au produs o migrație accelerată din est spre vest. Estul avea un PIB pe cap de locuitor de 37% din cel realizat în vest, o balanță comercială deficitară și un nivel de salarizare la mai puțin de jumătate față de cel existent în fosta RFG. Astfel, în primă fază, circa 200 mii de est germani au migrat spre vest până la sfârșitul lui 1989. Afluxul a continuat masiv și pe parcursul anului 1990, când, circa jumătate de milion de est-germani au luat calea vestului. O altă jumătate de milion a emigrat în următorii doi ani.

   În urma lor rămânea o Est-Germanie cu o populație sărăcită de decalajul unificării. Rata șomajul în est a explodat în 1990, de la zero în 1989, cum era declarat în toate regimurile comuniste, la 24% în 1990 și 29,5% în 1991. Economia est-germană a piedut peste 2 milioane de muncitori în doi ani de la unificare. Scăderea economică din 1990, anul reunificării, față de 1989, a fost de 13%, pentru ca, în anul următor, economia să mai scadă cu peste 20% . Șocul reunificării a fost din plin resimțit de economia mai slabă și, implicit, de populația est-germană. În cei 24 de ani de la reunificare, decalajul dintre est și vest s-a micșorat, dar, în continuare, un fost est-german câștigă, în medie, cu 20% mai puțin decât un german din vest, iar PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic cu aproape 25% decât în vest.

   Reunificarea României în timpurile actuale pune față în față două economii cu o diferență de productivitate mai mare decât cea existentă la reunificarea Germaniilor. Raportul de productivitate între un român și un moldovean de peste Prut e mai mare de 4 la 1, adică, un moldovean produce anual circa 23,6% din cât produce un român. Raportul salariilor e, însă, mai apropiat, un moldovean încasând, în medie, circa 45% din salariul unui român. De fapt, atât moldoveanul, cât și românul, încasează mai puțin, deoarece vorbim de salarii brute, dar cum impozitarea este diferită între cele două țări, și noi luăm în calcul, teoretic, reunificarea, atunci, salariul brut e cea mai bună bază de comparație. Dacă adunăm PIB-ul României cu cel al Moldovei și facem un calcul al PIB-ului pe cap de locuitor rezultat, valoarea obținută per român reîntregit e de 8.352 USD, ceea ce înseamnă o scădere cu 12% față de PIB-ul actual pe cap de locuitor din România. Repetând aceeași operație și în cazul celor două Germanii, PIB-ul mediu pe cap de neamț reunificat a scăzut de la 24.411 USD la 21.333 USD, ceea ce conduce la o diminuare cu 13%. Așadar, România este în cazul de față într-o situație mai bună din punct de vedere al ajustărilor decât era Germania de Vest în 1990. Desigur, nu doar PIB-ul contează, dar acest indicator ne dă o imagine în linii mari a economiei, deoarece include și comerțul exterior, care, în cazul ambelor economii din stânga și dreapta Prutului, e deficitar. Dacă ținem cont de nivelul salariilor, al căror ecart procentual este mai mic decât cel existent între cele două Germanii, precum și de faptul că afluxul post-reunificare nu va avea loc decât într-o mai mică măsură din cauza migrației spre vestul Europei, atunci, nu ne mai rămâne decât să vrem asta, ca un popor și nu ca două.