Cei mai slabi minștri de finanțe din ultimul deceniu

   Finanțele României cară apă cu ciurul, atât doar că, găurile ciurului limitează pierderile apei la nivelul de 30%. Slabă - așa poate fi caracterizată prestația tuturor celor ce s-au perindat la conducerea Ministerului Finanțelor în ultimul deceniu.

Altă caracterizare nu e posibilă, în condițiile celui mai mic grad de colectare a veniturilor la buget din UE. Dar cum și o clasă cu elevi slabi nu poate fi omogenă, așa și în cazul vistiernicilor țării trebuie să existe  o diferențiere.

   Pentru a stabili, cât de cât, o ierarhie, am luat datele execuțiilor bugetare de la sfârșitul exercițiilor bugetare și le-am comparat cu cele oferite de INS în privința PIB-ului recalculat. În felul acesta, am urmărit să stabilim capacitatea finanțelor de a prognoza corect evoluția economică, și, odată cu aceasta, veniturile atrase la buget și deficitul bugetar. În afară de aceste date, am luat de la Ministerul Finanțelor cifrele aferente datoriei guvernamentale pe ani. Dacă, în privința prognozării corecte, vina poate fi împărțită între ministru și statistica oficială, în ceea ce privește gradul de colectare, vina cade efectiv pe capul finanțelor. Ministrul e cel ce pune la treabă ANAF-ul. Consecința proastei colectări se observă și în creșterea datoriei guvernamentale, iar la acest capitol avem niște „premianți” ce s-au detașat clar. Nu am intrat în analiza structurală a bugetului, pentru că ceea ce contează până la urmă e câți bani ai și câți împrumuți ca să exiști, iar categoria „ce faci cu banii tăi sau cei de împrumut” nu prea merită anlizată, pentru că, de obicei, e treaba DNA-ului.

   În privința previzionării corecte a evoluției economice, cei mai slabi miniștri au fost: Varujan Vosganian, Gheorghe Ialomițeanu, Sebastian Vlădescu, Daniel Chițoiu și Liviu Voinea. Am ținut cont de faptul că, pe parcursul anului, estimarea PIB-ului se schimbă pe măsură ce apar datele trimestriale. Cele mai slabe grade de colectare (procentul veniturilor încasate la buget în PIB-ul real calculat pe parcursul anului următor de INS) le-au avut: Ionel Popescu (numele Ionuț Popescu e vehiculat în media, pe site-ul ministerului e trecut Ionel) cu 30,5%, Varujan Vosganian cu 32%, Gheorghe Pogea cu 31% și Sebastian Vlădescu cu 31,8%. În ceea ce privește mărimea deficitului în PIB-ul real, cei mai fatidici miniștri au fost: Gheorghe Ialomițeanu (-4,3%), Varujan Vosganian (-4,8%), Sebastian Vlădescu în al doilea mandat (-6,5%) și Gheorghe Pogea (-7,2%). Datoria guvernamentală a crescut cel mai mult în mandatele: Gheorghe Pogea (de la 13,4% din PIB la 23,6% din PIB), Sebastian Vlădescu (de la 26,3% din PIB la 29,9% din PIB) și Gheorghe Ialomițeanu (de la 29,9% din PIB la 34,2% din PIB). Tragem linie, adunăm și ne iese:

1. Gheorghe Pogea - două locuri întâi (cel mai mare deficit și cea mai mare creștere a datoriei) și locul 2 în privința celui mai slab grad de colectare;
2. Varujan Vosganian - un loc întâi la capitolul cea mai slabă previzionare, locul 4 la cea mai proastă colectare și un loc 3 la capitolul deficit;
3. Sebastian Vlădescu - două locuri 2 (la previziune și deficit) și un loc trei la creșterea datoriei.

   Ăștia ne sunt „premianții”! Ceilalți n-au excelat, așa cum am mai spus, sunt cel mult mediocri, dar măcar n-au făcut ravagii în finanțele țării ca purtătorii de coroniță și idei puține în materie de administrare a vistieriei țării.

P.S.:  Un filosof finanțist spunea: „Între mediocri și nulități aleg, de fiecare dată, mediocrii. Măcar, de la ei, știi la ce să te aștepți.”