Postări
Un sfert de veac, atât a trecut de la izbucnirea revoluției din `89 la Timișoara. Unii acreditează izbucnirea revoluției pe 14 decembrie la Iași, dar cum la Iași n-a mers, nici în 1989 și nici în 1848, două zile mai târziu, revoluția a prins pe un teren mai fertil.
Lăsând la o parte rolul lui Laszlo Tokes, care, fie vorba între noi, ar fi putut ajunge un Iohannis dacă nu o lua pe calea fundamentalismului maghiar, e interesant că revoluția a prins și s-a dezvoltat în zonele bogate ale României comuniste - Timiș și București. Chiar și mișcarea din 1987 de la Brașov se înscrie în acest tipar. Pesemne, oropsiților sorții, și aici mă refer la zonele sărace, le place să cânte mai mult Internaționala (imnul), decât să-i urmeze sfaturile de a se răscula.
Lăsând la o parte rolul lui Laszlo Tokes, care, fie vorba între noi, ar fi putut ajunge un Iohannis dacă nu o lua pe calea fundamentalismului maghiar, e interesant că revoluția a prins și s-a dezvoltat în zonele bogate ale României comuniste - Timiș și București. Chiar și mișcarea din 1987 de la Brașov se înscrie în acest tipar. Pesemne, oropsiților sorții, și aici mă refer la zonele sărace, le place să cânte mai mult Internaționala (imnul), decât să-i urmeze sfaturile de a se răscula.
Anul 1989 găsea România într-o stare de izolare pe plan extern, atât față de vest, cât și față de țările semnatare ale Pactului de la Varșovia. Achitarea anticipată a datoriei externe a fost principala cauză a instalării penuriei de produse ce puteau fi exportate. Regimul nu dispunea de altă sursă de valută în afară de rezultatul exportului net. Din acest motiv, plata anticipată a datoriei (7 ani în loc de 25) s-a făcut prin intermediul încasărilor din exporturi. În același timp s-a urmărit o reducere a importurilor la limita suportabilității economiei per ansamblu, pentru că limita populației era de mult depășită.
În tot acest peisaj, Timișul și, mai ales Timișoara, părea o oază luminată de soarele iugoslav. Economia Iugoslaviei era, la căderea Cortinei de Fier, cea mai puternică din regiune, comparabilă cu cea a Cehoslovaciei în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor. Așa se face că, la acea dată, PIB-ul per capita în Iugoslavia era de peste 3.800 de USD, față de 2.300 USD, cât era în România. În Timiș, acest indicator atingea valoarea de 2.800 USD pe cap de locuitor, deci cu 22% mai mare decât media națională. Această valoare este o estimare rezultată din datele INS de la nivel regional și județean de după revoluție și cele de dinainte de la nivel național. Și numărul mediu al salariaților raportat la populația totală a județului era peste media națională (39,7% în Timiș față de 35,3% la nivel național). Așadar, economia județului răzvrătit împotriva comunismului era și atunci puternică, cu valori ale indicatorilor economici peste media națională.
La un sfert de veac, economia Timișului a devenit un soare pentru Voivodina, a doua regiune ca dezvoltare din Serbia. În 2014, PIB-ul per capita în județul Timiș este de 13.800 USD (conform estimărilor pentru acest an ale CNP), de două ori mai mare decât cel din Voivodina și cu 53% mai mare decât media națională din România. În cei 25 de ani scurși de la revoluția pornită la Timișoara, PIB-ului pe cap de locuitor calculat în USD, la valoare nominală, din județul Timiș, a crescut de 4,9 ori, deși numărul mediu al salariaților este cu un sfert mai mic. În valori reale calculate în lei, creșterea este înjumătățită, respectiv de 2,45 ori. Creșterea nominală în USD la nivel național este de 3,9 ori, inferioară celei înregistrate în județul Timiș.
De la revoluție, Timișului și, implicit, Timișoarei, le-a mers mai bine decât restului țării. Unii pun această realitate pe seama apropierii de vest, alții pe virtuțile locuitorilor, indiferent care e cauza, realitatea de astăzi măsurabilă se prezintă așa. Celorlalți nu le rămâne decât să își dorească ce e „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”.
În tot acest peisaj, Timișul și, mai ales Timișoara, părea o oază luminată de soarele iugoslav. Economia Iugoslaviei era, la căderea Cortinei de Fier, cea mai puternică din regiune, comparabilă cu cea a Cehoslovaciei în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor. Așa se face că, la acea dată, PIB-ul per capita în Iugoslavia era de peste 3.800 de USD, față de 2.300 USD, cât era în România. În Timiș, acest indicator atingea valoarea de 2.800 USD pe cap de locuitor, deci cu 22% mai mare decât media națională. Această valoare este o estimare rezultată din datele INS de la nivel regional și județean de după revoluție și cele de dinainte de la nivel național. Și numărul mediu al salariaților raportat la populația totală a județului era peste media națională (39,7% în Timiș față de 35,3% la nivel național). Așadar, economia județului răzvrătit împotriva comunismului era și atunci puternică, cu valori ale indicatorilor economici peste media națională.
La un sfert de veac, economia Timișului a devenit un soare pentru Voivodina, a doua regiune ca dezvoltare din Serbia. În 2014, PIB-ul per capita în județul Timiș este de 13.800 USD (conform estimărilor pentru acest an ale CNP), de două ori mai mare decât cel din Voivodina și cu 53% mai mare decât media națională din România. În cei 25 de ani scurși de la revoluția pornită la Timișoara, PIB-ului pe cap de locuitor calculat în USD, la valoare nominală, din județul Timiș, a crescut de 4,9 ori, deși numărul mediu al salariaților este cu un sfert mai mic. În valori reale calculate în lei, creșterea este înjumătățită, respectiv de 2,45 ori. Creșterea nominală în USD la nivel național este de 3,9 ori, inferioară celei înregistrate în județul Timiș.
De la revoluție, Timișului și, implicit, Timișoarei, le-a mers mai bine decât restului țării. Unii pun această realitate pe seama apropierii de vest, alții pe virtuțile locuitorilor, indiferent care e cauza, realitatea de astăzi măsurabilă se prezintă așa. Celorlalți nu le rămâne decât să își dorească ce e „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu