Ce salarii să le dăm ca să nu mai fure?

  Primari, prefecți, președinți de consilii județene, miniștri, secretari de stat, parlamentari, procurori, judecători - ăsta e tabloul la care lucrează de ani de zile DNA-ul, desăvârșind o lucrare mai talmeș-balmeș decât Guernica lui Picasso.
Încet, încet, lumea se plictisește de cele cinci minute de ură zilnice cu cătușe și ajunge la concluzia că mai bine lua pastila albastră de pe timpul lui Năstase, atunci când unicul purtat în cătușe de PNA era ... Păvălache. Cum cine era Păvălache, Fănel Păvălache? Era ditamai „consilierul” al secretarului general al guvernului, pe nedrept (zice el) poreclit, Micky Șpagă. Da, cam așa se lupta cu hidra corupției în vremurile nepotului mătușii Tamara.

   Acum nu, acum DNA-ul rămâne fără benzină la dubele cu arestați de atâtea drumuri. E bună la ceva și pastila roșie, măcar, așa, pentru satisfacția de a vedea cine ne-a buzunărit. Acum geme glia străbună de „victime” ale regimului Codruței și pușcăriile se umplu de „lume bună”. Lumea bună, după unii, înseamnă: burtă, ceafă, jeepan, viloaie, concedii la ... Mamaia?! și conturi îndeajuns de babane să-l susțină la bulău și după ce n-o să mai fie pe funcție. Toată lumea asta „bună” începe să-și facă socoteli despre cât ar trebui să fure într-un răstimp cât un dosar la DNA, astfel încât să-i mai rămână bani de avocați, amante, beizadele și restul vieții de după pedeapsă. Se ajunge astfel la un fel de liotă de fanarioți mai mici sau mai mari, după funcție, ce știe că-i ticăie ceasul arestului preventiv încă de la numirea în funcție, și, în consecință, înhață orice, numai să fie. Unii rechini s-au dat la fund și par a imita vaca de mare (lamantini precum Mazăre și Nicușor), alții, deși sunt niște mârlițe, simt că întotdeauna ei au fost balene ucigașe, și plusează, precum Chiuariu, iar a treia categorie e reprezentată de canari în devenire ce cântă pe note aproape tot ce știu, doar, doar, vor mai reduce din pedeapsă.
   Revenind cu picioarele în meandrele concretului cotidian, nu putem să nu observăm că aleșii noștri sunt printre cei mai prost-plătiți din UE, conform datelor aferente anului 2013. Există, ca întotdeauna, și mai prost ca la noi, și, uite așa, ne scoatem cu ... Bulgaria. Chiar și vecinii unguri sunt aproape de noi, dar atât ungurii, cât și noi și bulgarii, nu excelăm la capitolul politicieni cinstiți. Datele din tabel se rezumă la salariile de bază și alocările pentru masă și cazare. Desigur, în afară de aceste cheltuieli, există diurne pentru deplasări, cheltuieli aferente cabinetului parlamentar și alte sume al căror cuantum diferă de la țară la țară, dar aceste cifre de care dispunem ne oferă o imagine, cât de cât, asupra tentației de a băga mâna în avutul obștesc. 
   Și tentația e mare, la fel cum mare este și corupția percepută de români, conform raportului pe 2013 a Transparency International. Între corupția percepută de populație și nivelul de salarizare al parlamentarilor nu există o corelație puternică per total, dar există una puternică între indicele corupției și anumite zone, respectiv zona mediteraneană și țările ex-comuniste. Nu cred că dacă le vom plăti salarii mai mari vom face din aleșii actuali niște uși de biserică, dar dacă tot face curățenie DNA-ul, poate există cineva care să vrea să candideze fiind mai motivat de salariu decât cei de acum. În felul acesta, poate ne va fura mai puțin? Sau poate, frica de pușcărie îl va face să se mulțumească doar cu salariu? Știu că, în felul acesta, încercăm Marea Corupției cu degetul, dar pare că intrăm intr-o spirală a corupției din care toți aleșii vor fi aspirați de dubele parcate în față la DNA.