Grecii l-au ales pe Ponta

   Demagogia și democrația - două noțiuni ce s-au reunit pe tărâmurile elene, creând o nouă traiectorie a Greciei, asemănătoare cu cea a cetățeanului turmentat din opera lui Caragiale (dacă tot vorbim de greci). În ciuda avertismentelor de „Nu mă împinge, c-amețesc!”, Grecia a fost împinsă aici.

De acum încolo vom avea de-a face cu o mână de bezmeteci demagogi ce preferă femei de serviciu în loc de consilieri, ce preferă turism tradițional în loc de all-inclusive, și, dacă le mai freacă ridichea Frau Merkel, poate preferă să se reorienteze spre Gospodin Putin. Nu ne vindem țara și, cu atât mai mult, porturile! Parcă am mai auzit noi asta? Probabil, mai târziu, le vor privatiza, ca și noi, pe 1 euro.

   Toate aceste semnale s-au întâmplat în două-trei zile, vă dați seama ce resurse au băieții?! Lăsând la o parte faptul că demagogia cu reîncadrarea femeilor de servici și renunțarea la consilieri ai miniștrilor e din filmul Ponta și renunțarea acestuia la titlul de Doctor, totuși, nu poți să nu te îngrozești de cât de îndobitocit e electoratul elen, de vreme ce se entuziasmează la asemenea măsuri. Să presupunem că guvernul grec vrea să refinanțeze o parte din datorie. Cu cine se va sfătui ministrul de finanțe? Cu menajera-șefă? Faptul că deja le fac cu ochiul rușilor ne spune că deja menajera și-a intrat în drepturi. Rușii sunt cu un picior în groapă și cu celălalt încearcă să stea drepți. N-o recunosc decât cu jumătate de gură, dar dacă petrolul mai zăbăvește mult sub 50 $ pe baril și rubla va ținti nivelul de 100 pentru un USD, își vor cânta nefericirea bugetară mai ceva decât grecii.

   La peste 300 mld. euro datorie și cu un PIB de aproape 180 mld. euro, în scădere cu 25% față de anul 2008, ieșirea din zona euro a Greciei e un fel de scandal cu mai mulți  steroizi dar asemănător cu cel  al creditelor în franci din România. Și grecii zic, ca și cei de la noi împrumutați în franci, că lor li s-a spus că riscul e minim și că n-au de ce să se teamă. Mai mult, când au vrut să renegocieze ceva prin 2011, li s-a pus în cârcă o troikă ce le-a dat sfaturi atât de competente încât n-au avut timp de doisprezece trimestre decât scădere economică. De patru ani n-au parte decât de scădere economică și creștere a datoriei. Și, deodată, apare SYRIZA, și promisunile de mai bine, nu contează cum, dar mai bine.

   Alternativa noii puteri la un eșec al renegocierii datoriei constă în proteste de stradă, de cele mai multe ori extrem de violente, și finalizate cu guverne demisionate. Lupii tineri știu de acest deznodomânt și, de accea, vor forța nota la negocieri. Mai știu că, odată Grecia ieșită din zona euro și după adoptarea drahmei, economia se va duce direct în cap cu cel puțin încă 25%, iar despre împrumuturi externe vor mai vorbi, cel mai degrabă, peste vreo jumătate de secol. SYRIZA știe că exitul e calea întunecată, dar nici rămânerea cu o datorie ce va depăși îndată 200% din PIB nu este luminiţa de la capărul tunelului.

   BCE și Comisia Europeană ar trebui să-și facă serioase calcule cu exitul Greciei, asumând o probabilitate mai mare a întâmplării acestui fapt, pentru că e greu să negociezi cu unul ce nu prea are ce pierde. Ieşirea Greciei şi intrarea în faliment ulterioară previzibilă va însemna un șoc major pentru băncile germane și economia UE, dar, având în vedere că negociezi cu oficiali consiliați de menajere, scenariul devine tot mai plauzibil.