La aproape un an de la anexarea Crimeei, situația din țara vecină, dar niciodată prietenă, e în continuare întinsă pe calapodul transnistrean sau cecen. Sancțiunile impuse până acum de către SUA și UE au avut un impact minim asupra negocierilor.Totuși, altceva e pe cale să pună capăt razboiului, în mai puțin de un an, și fără prea multe concesii din partea vestului.
Trei cotații cântăresc mai mult decât orice ofensivă diplomatică, amenințări voalate și poze cu mușchi mai ceva ca la Mr. Olympia. În parte, în spatele acestor cotații stau negocieri între SUA și Arabia Saudită, dar și migrații ale capitalurilor, previzibile, de altfel, în vreme de război. Federația Rusă poate să dea vina pe teoria conspirației americano-arabe în cazul cotației petrolului și, cel mai probabil, are dreptate, dar, pentru fuga capitalului străin și a celui autohton din granițele resuscitatului URSS, nu pot decât să constate efectele politicii Kremlinului .
Cât poate s-o mai țină Putin cu razboiul pe bază de omuleți verzi? Mulți ar zice că poate s-o țină cât a ținut și-n Transnistria, și-n Cecenia, și-n Oseția. Da și nu. Da, dacă vrea să ajungă într-un ritm accelerat cu economia la nivelul din timpul regimului Elțîn. Nu, dacă vrea să stopeze hemoragia din economie și dacă vrea să aibă pace socială sau, și mai important, pace din partea oligarhilor. Rusul moscovit s-a obișnuit cu binele și cu vacanțele peste hotare. E greu să-l privezi de obiceiurile căpătate, mai ales, după anul 2000. E drept că Putin a avut o contribuție majoră la aceste obiceiuri prin creșterea economică din timpul mandatelor sale, dar acum când rubla se duce la vale și, vacanțele în euro sau dolari, odată cu ea, e tot mai greu să-i explici că totul e pentru un bine al poporului de pensionari nou-achiziționat în Crimeea.
Prețul petrolului e principala armă a americanilor împotriva lui Putin. Un petrol sub 70 de USD pe baril e sub pragul de rentabilitate pentru ruși, pentru că petrolul siberian e mult mai greu de extras decât cel din Orientul Mijlociu. Cu cât stă mai mult sub pragul de rentabilitate, cu atât scad mai mult veniturile la bugetul Kremlinului. Scăderea petrolului de la 116$ sub nivelul de 50$ și menținerea în această zonă pentru mai mult de un an poate fi lovitura de knockout pentru Putin.
Prețul gazului e mai puțin important în această situație, asta pentru că piața europeană e legată de contracte și conducte ce lasă o marjă mică de negociere. Totuși, dacă prețul se va menține la nivelul actual de 2,7$/MMBtu (după ce a scăzut de la 5,63$/MMBtu la începutul lui 2014), atunci marja de negociere se va mări.
Rubla rusească e pe topogan și nu doar din cauza investitorilor străini ce-și lichidează afacerile. Nu, chiar și tovarășii lui Putin își scot banii peste graniță. Se pare că destinația preferată e Elveția, iar mișcarea Băncii Naționale a Elveției a survenit pe fondul intrărilor masive de capital rusesc. Pe 16 decembrie 2014, a fost atins nivelul de 79 ruble pentru 1 USD, după care, în urma intervenției Băncii Naționale a scăzut în zece zile până la nivelul de 50 ruble pentru 1 USD. Din 26 decembrie, rubla se depreciază încontinuu, ajungând la nivelul de 66 ruble pentru 1 USD. În jumătate de an, rubla a suferit o devalorizare de 100% (de la 33 la 66 ruble pentru 1 USD).
Toate aceste evoluții, dacă își vor păstra nivelul actual sau vor continua trendul din ultimul an, vor forța Federația Rusă să dea înapoi. Putin știe acest lucru și, din acest motiv, forțează lucrurile în estul Ucrainei, în principal, pentru a avea alceva de negociat decât Crimeea. Indiferent de câștigul teritorial al Federației Ruse, economia acestui stat s-a poziționat la startul unui deceniu de recesiune, iar acest fapt va însemna sfârșitul lui Putin. Când haita suferă de foame, masculul alfa poate deveni omega.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu