Bătălia economică - București vs. provinciile istorice

   Din 1995, INS-ul realizează statistici ale PIB-ului la nivel de județe. La nivel de regiuni statistice, există date și pentru anii 1994 și 1993. Regiunile statistice nu se suprapun în totalitate peste cele istorice (sudul Moldovei, de exemplu, aparține regiunii de Sud-Est), din acest motiv am ales ca  an de referință pentru PIB-ul regiunilor istorice anul 1995.

   PIB-ul la nivel județean, calculat de INS, exprimă cât se produce într-un județ pe parcursul unui an de către unitățile economice locale din interiorul acelui județ. Deci, o companie cu sediul central în București și cu unități de producție în teritoriu va conta în PIB-ul capitalei cu echivalentul activității din București, iar în PIB-ul județelor cu echivalentul activității unităților locale.

   Economia regiunilor istorice a înregistrat, pe parcursul a două decenii, o piedere de teren, clar evidențiată de statistică, în fața economiei capitalei. Prin capitală mă refer la Ilfov și București luate împreună. Niciuna din marile regiuni (Moldova, Transilvania și Țara Românească) n-a înregistrat creșteri ale economiei în raport cu economia capitalei. La nivel de județe, cele mai mari creșteri ale PIB-ului s-au înregistrat în județele Sibiu și Timiș, pentru Transilvania, în Iași și Suceava, pentru Moldova, și în Dolj și Giurgiu pentru Țara Românească. Cele mai mici creșteri s-au înregistrat în Covasna și Harghita, pentru Transilvania, în Neamț și Vrancea, pentru Moldova, și în Teleorman și Ialomița pentru Țara Românească. Ce au în comun județele cu cele mai mici creșteri? Ce altceva, decât o continuitate a baronilor locali (ai UDMR, Oprișan, Pinalti, Dragnea, Silvian Ciupercă).

   Dintre regiuni, cel mai mult de pierdut a avut Moldova, regiune ce și-a diminuat cota procentuală deținută în PIB-ul național de la 18,4% în 1995, la 12,9% în 2014 (datele din 2014 sunt preluate din statisticile teritoriale ale Comisiei Naționale de Prognoză). Avansul economiei Moldovei a fost cel mai mic în raport cu celelalte economii ale regiunilor istorice. PIB-ul Moldovei, calculat în dolari la cursul mediu din anii 1995 și 2014,  a fost mai mare de 3,7 ori în 2014  decât în 1995. PIB-ul Transilvaniei, calculat în dolari, din 2014, a fost de 5 ori mai mare decât cel din 1995. De altfel, economia Transilvaniei a înregistrat cea mai mică diminuare a cotei deținute în PIB-ul național, respectiv de la 33,5% în 1995 la 31,6% în 2014. Țara Românească (fără regiunea capitalei) a înregistrat o diminuare a cotei de la 32,7% la 27,6%, PIB-ul calculat în dolari din 2014 fiind mai mare de 4,5 ori față de cel din 1995. Între 1995 și 2014, economia capitalei (București+Ilfov) a înregistrat o creștere a cotei deținute în PIB-ul național de la 15,1% la 27,9%. Calculat în dolari, PIB-ul capitalei era mai mare de 9,8 ori în 2014 decât în anul 1995. La nivel național, în 2014, PIB-ul calculat în dolari a fost de 5,35 ori mai mare decât în 1995. Niciuna dintre regiunile istorice, cu excepția capitalei, n-a înregistrat o creștere peste media națională.

   Toate aceste evoluții negative, înregistrate de economiile regiunilor în raport cu cea a capitalei, nu ne arată un fenomen de descentralizare ci, din contră, unul de centralizare economică. Scriam într-un articol trecut că regiunea capitalei a atras 56,5% din investițiile străine directe greenfield și peste 61,4% din totalul investițiilor străine directe. Motivul pentru care cea mai mare parte a investițiilor preferă Bucureștiul sau Transilvania (20,6% din investițiile străine directe și 28,7% din investițiile străine greenfield) este dat de infrastructură. Din Transilvania se poate ieși mai repede din țară (regiunea deține 42% din exporturile naționale), iar în București vin investițiile ce vizează, în primul rând, cea mai mare piață din țară și, mai apoi, o extindere în teritoriu. În restul țării nu vine nimeni, în primul rând pentru că nu există infrastructură. Din acest motiv, procesul de descentralizare făcut fără a avea o infrastructură dezvoltată la nivel regional și intra-regional va conduce la o situație în care bogații vor deveni mai bogați, iar săracii vor sărăci mai mult.