Cât îi costă pe români cadoul de 8 Martie pentru d-na învățătoare

   Vremurile în care un bibelou, o floare, împachetate în recunoștință, pentru dna învățătoare, erau îndeajuns pentru comensurarea aprecierii școlarilor au trecut. Acum se poartă plicul. Grosimea lui variază în funcție de eticheta școlii. La sate se poartă un plic de aproape trei ori mai subțire, media cotizației la cadoul dnei învățătoare de 8 Martie se ridică la suma de 20 lei.

   La orașe, cotizația medie ajunge la 50 de lei, dar în „școlile de centru” poate să sară de câteva sute de lei. Acceptăm că și orașele sunt de mai multe feluri, iar suma de 50 de lei e o constantă prezentă în discuțiile părinților de pe forumurile online.

   Din cei 48,4 mii de învățători, 42,8 mii sunt doamne sau domnișoare. 20 de mii sunt în mediul urban, iar restul profesează la sate, pe cadouri considerabil mai mici. Astăzi, în data de 9 martie, la o zi după 8 Martie, în România s-a făcut chetă de 33,5 milioane lei pentru plicurile înmânate cu adâncă recunoștință doamnelor învățătoare. Deși numărul învățătoarelor din mediul rural este mai mare, nivelul sumelor colectate pentru aprecierea efortului zilnic de a educa tânăra generație e de aproape trei ori mai mic decât nivelul sumelor colectate în mediul urban (8,8 milioane lei față de 24,7 milioane lei). Cadoul în plic primit de o învățătoare din mediul urban astăzi e de 1.235 lei. În mediul rural, cadoul este de 385 lei, sumă ce poate fi mărită prin aport la muncile câmpului, prestat de părinții ce cred în educația copilului.

   Sumele aferente zilei de 8 martie se pot dubla pe parcursul anului, dacă ținem cont că mulți învățători așteaptă atenții și în preajma sărbătorilor de iarnă. Aplicând aceeași schemă de cadouri și la ciclurile preșcolar, gimnazial și liceal, ne rezultă sume de ordinul sutelor de milioane (între 250 și 300 de milioane lei anual). Învățământul ar trebui să fie gratuit, dar realitatea e că părinții trebuie să contribuie, pe lângă cadourile și atențiile devenite obligatorii, și la dotarea sălilor de clasă cu sume diferite, în funcție de prestigiul școlii. Tot acest sistem de atenții obligatorii, în cele mai multe cazuri, pentru a evita eventuale situații de discriminare a copiilor, poartă o parte importantă de vină pentru dezastrul din ultimii ani de la bacalaureat și de la examenele de evaluare națională. Vina e împărțită între cadrele didactice - prin standardele morale tot mai flexibile, stat - prin subfinanțarea sistemului  și părinți - prin acceptarea și perpetuarea unui sistem de atenții, iar victimele sunt întotdeauna copii.

   Media de 100 de lei cheltuială anuală pe copil pentru cadourile cadrelor didactice poate părea una acceptabilă de către majoritatea părinților. În realitate, aceste contribuții susțin un sistem de pile, atenții și favoritisme al cărui rezultate se văd cel mai bine la examenele de la sfârșiturile ciclurilor școlare. La final, costurile sunt mult mai mari decât o sută de lei. Pe unii părinți îi va costa un lung șir de ani de meditații, pentru că așa se poartă la școlile de centru. Pe unii copii îi va costa un lung șir de abuzuri din partea cadrelor didactice nemulțumite de atențiile primite sub formă de cadouri sau în contul meditațiilor. Pe noi toți, ca societate, ne vor costa aceste practici un lung șir de generații cu bacalaureatul ratat, gata să dea iama în bugetele de șomaj, deja greu încercate în ultimii ani.