Cum ar arăta economia Ungariei dacă ar anexa Transilvania

   Stop! Gata! Nu mă înjurați! Nu dau cu parul, ci doar fac o simulare. E Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, deci  inclusiv a celor de la noi, și un cadou simulat e mai bun decât nimic. Simularea, deși ar trebui să fie un cadou, e, de fapt, o realitate crudă, ce-i lovește în moalele capului pe adepții Ungariei Mari.

O Ungarie cu o Transilvanie anexată e două ori mai mare ca suprafață (196 mii km pătrați față de 93 mii km pătrați),  are cu 76% mai multă populație (populația după domicilui din 2014) și are un spor de 44% a PIB-ului total.

   Până aici totul e ok, plusuri pe toată linia, e o mică scădere a PIB-ului per capita de vreo 18 procente, dar e de înțeles atâta timp cât vorbim de o diferență de productivitate între nivelul actual al României și cel al Ungariei (6,73 mii euro PIB per capita în România și 11 mii în Ungaria). PIB-ul per capita e raportat la populația după domiciliu, populație ce este mai mare decât cea rezidentă (22,34 mil. loc față de 19,94 mil. loc). Din punct de vedere al recensămintelor, semănăm foarte mult cu vecinii unguri. Si la ei, ca și la noi, la recensământ, un procent important din populație a fost recenzat din birouri, ulterior anchetei de pe teren, din cauza unor disfuncționalități. Poate și din acest motiv, datele unor parametri cum ar fi naționalitatea declarată cuprind un procent mare de populație ce nu și-a declarat naționalitatea. Oricum, o Ungarie cu o Transilvanie în componența sa ar avea 35% din populație de altă naționalitate, 7% din populație ce nu-și asumă vreo naționalitate și doar 58% de maghiari mândri de originea lor. Deci, problemele etnice din Ungaria semi-Mare (Mare ar fi fost dacă ar fi anexat și sudul Slovaciei și părți din Croația, Serbia și Ucraina) ar fi mai mari decât cele din România de astăzi.

   În România recensământului semi-ratat din 2011, circa 8,5% din populație erau de altă naționalitate, iar 6,1% nu și-au declarat naționalitatea, deci, în total, procentul maxim de cetățeni români de altă naționalitate decât cea română ar ajunge la 14,6%. E o diferență față de o Ungarie semi-Mare, în care acest procent e de 42%. Procentul obținut în România e apropiat de cel al Ungariei de la recensământul din 2011, atunci când 14,4% din populația recenzată era de altă naționalitate decât cea maghiară sau nu și-a declarat vreo naționalitate. Dacă o Ungarie semi-Mare ar avea aproape 40% din populație fie de altă naționalitate, fie fără a-și asuma vreuna, atunci, într-o Ungarie Mare, numărul maghiarilor ar fi cu siguranță minoritar. S-ar reveni la aceeași situație din 1918, când două națiuni, aflate în minoritate, încercau să conducă un imperiu în care celelalte națiuni erau de rangul doi. Această realitate etnică e greu de surmontat, iar încercarea activării unor enclave pe principiul autodeteminării, doar unde există o concentrare a elementului etnic, e o sforțare palidă a modelului de eclavizare rusesc.

   O Românie fără Transilvania e mai mică, mai săracă la nivel de PIB total, mai omogenă etnic (92% populație de naționalitate română) și, și aici e surprinzător, cu un PIB per capita raportat la populația după domiciliu mai mare decât cel din prezent (+2,6%). Am discutat această situație într-un articol de anul trecut, în care arătam cum, din 1993 încoace, în România, a avut loc o migrare a bunăstării de la periferie spre centru, iar Transilvania, ca și restul provinciilor istorice, au pierdut bătălia cu Bucureștiul. Culmea e că acest proces a continuat și în ultimul deceniu. Dacă în 2003 Transilvania contribuia la PIB-ul național cu aproape un procent peste proporția populației, la 11 ani distanță contribuie cu 1,5 procente mai puțin proporțional cu populația. Toate provinciile au piedut teren în fața Bucureștiului, pentru că o descentralizare fără infrastructură e ca o căsătorie din interes între doi faliți.

   La final, dorim concetățenilor de naționalitate maghiară o zi națională fericită, fără incidente provocate de capete înfiebântate, și o trezire lină la realitate din visul unei Ungarii Mari sau semi-Mari sau cu eclave mai mari sau mai mici, după cum e și activitatea cerebrală a unor așa-ziși lideri, viitori azilanți politici în Ungaria pe motive de DNA!