Cum „s-au privatizat” unii, pe două sute de dolari, în anii `90

   Mulți oameni de afaceri din ziua de azi își stabilesc ziua de naștere a spiritului antreprenorial în anii `90. De obicei, capitalul inițial declarat acum, la distanța de un sfert de secol, e de o sută - două sute de dolari. Suma e mică, chiar și pentru anul 1990, iar un calcul sumar ne arată că un „privatizat” din anul 1990 - 1991 nu putea pune pe picioare un SRL cu atât de puțin capital.

   Anul 1990 a debutat cu o rată de schimb arbitrară a dolarului de 16 lei pentru un dolar. În februarie, cursul a fost stabilit la 21 de lei pentru un dolar. Chiar și la acest nivel, leul era supraapreciat, nivelul de echilbru fiind situat între 30 - 35 de lei pentru un dolar, la începutul anului, și 45 de lei, la sfârșitul anului. Pe piața neoficială, cursul de schimb s-a situat între 80 și 100 de lei pentru un dolar. Deci, un român dornic să se privatizeze, după apariția legii 31/1990 din luna noiembrie, ar fi plătit circa 100 de lei pentru un dolar pe piața neoficială. Pentru două sute de dolari ar fi plătit 20 mii de lei pe piața neoficială și 4,2 mii de lei pe piața oficială. Cel mai probabil a plătit 20 de mii de lei, deoarece pe piața oficială nu aveau acces persoanele fizice. În anul 1991, cursul oficial a fost stabilit la 60 de lei, iar pe piața neoficială a ajuns la 180 de lei pentru un dolar. Chiar și pe piața interbancară existau două cursuri: unul fix, stabilit de stat și BNR, și unul variabil, ce avea loc în tranzacțiile între bănci. Deci, anii 1990 și 1991 erau anii haosului pe o piață valutară primitivă și dominată de speculanți.

   Odată înființat SRL-ul, cu câteva mii de lei, reprezentând cheltuielile totale de constituire, din care, minim 200 de lei capitalul social, întreprinzătoriului îi mai trebuia marfă și un spațiu pentru a-și desfășoara activitatea. Celebrele chioșcuri din anii `90 din fier aveau un preț destul de piperat, în comparație cu salariul mediu pe economie (3.333 lei lunar în 1990). Prețul unui astfel de chioșc varia între 15 mii și 40 de mii de lei, în funcție de suprafață și dotări, în anul 1990, deci între 4,5 salarii medii și 12 salarii. În anii următori, prețul acestor „capodopere arhitectonice” a crescut în ritm cu inflația (în 1991, rata inflației a fost de 170%). Deci, la sfârșitul lui 1990, privatizatul nostru ar fi plătit între 150 și 400 de dolari la cursul neoficial pentru un chioșc.

   Marfa comercializată provenea, în cele mai multe cazuri, din Turcia. Circa două drumuri făceau lunar buticarii noștri la Înalta Poartă a blugilor, gumelor Turbo și Ulker și a altor mărunțișuri ce se vindeau la chioșcurile din 1990 și 1991. Prețul unei perechi de blugi, la turci, varia, în funcție de calitate, cantitate și negociere, de la echivalentul în lire turcești a 5 dolari până la 10 de dolari. Imediat după revoluție, blugii Pyramid (în mare vogă atunci) se vindeau, în țară, cu prețuri cuprinse între 1.500 lei și 2.000 lei. Așadar, la cursul neoficial din 1990, prețul final era mai mare decât prețul de achiziție cu  90% -100%. Cel mai mare câștig venea din mărunțișuri. Gumele Tubo, CinCin, Ulker aveau adosuri și de peste 500%. În Turcia, prețul engros al acestor mărunțișuri era cuprins între 1 - 2 cenți pe bucată. La clienți, în România, prețul ajungea la 5 lei, deci între 5 și 6,25 cenți.

   Necesarul pentru deschiderea unui SRL, cu chioșcul aferent și rulajul de blugi și gume Turbo absolut necesar, se ridică la aproape 900 - 1.000 de dolari. Suma rezultă din echivalentul unui chioșc de valoare medie (275 dolari), a 50 de perechi de blugi de valoare medie (375 dolari), a cheltuielilor de constituire (30 de dolari), a patru cutii de gume Turbo sau Ulker, a câte 100 de bucăți (60 de dolari), plus alte mărunțișuri turcești (160 - 260 de dolari). Dacă mai vindeai și două-trei dublu-casetofoane lunar, costurile inițiale săreau de o mie de dolari. Iată cum, suta de dolari devine aproape o mie dolari și, cum echivalentul punerii pe picioare a unui SRL în 1990 era cât  un apartament de două camere cumpărat de la stat (circa 100 de mii de lei). Suma reprezenta chivalentul a 30 de salarii medii nete din 1990. Câți dintre români aveau asemenea sumă la dispoziție și erau dispuși să o pună la bătaie în detrimentul achiziționării apartamentului în care locuiau?