4,9 miliarde de lei reprezintă excedentul bugetului centralizat după primele trei luni ale anului. Veniturile la buget au crescut cu 12,6% față de aceeași perioadă a anului trecut, asta însemnând un plus de 6,15 miliarde de lei (vezi imaginea). Toate aceste plusuri se lovesc de realitatea lui zero kilometri de autostradă utilizabili dați în folosință de la începutul anului.
Guvernul Ponta e debalansat, pe de o parte, în zona de finanțe, se colectează mai mult ca niciodată, pe de altă parte, în zona de investiții, se investește ca în anii `90, adică puțin spre deloc. La final ne vom trezi cu o pușculiță plină și o casă ce ne cade în cap pentru că n-am fost în stare să ne gospodărim. Drama prostului cu bani în buzunar și pantalonii rupți în fund e pe cale să devină o realitate românească. Politica economică actuală e una de lustruit banca de rezerve, adică de așteptare. Mulți o numesc drept o politică prociclică, în sensul că, surplusul de resurse se duce în salarii, pensii, reintroducând în ecuație creșterea nesustenabilă. Ar avea dreptate dacă n-ar exista un asemenea excedent, el e acolo, mustește și se pare că un plan clar de introducere în economie a acestui surplus nu există. Nu este nici politică anticiclică, adică investești în economie pentru a obține un efect multiplicator cât mai mare și care să-ți fie o umbrelă atunci când o nouă criză va veni.
Măsurile anunțate în noul Cod Fiscal și ciuntite, cu voia lui Ponta, în Parlament, se vor un imbold pentru mediul economic. Ca în bancurile cu Radio Erevan, noul Cod Fiscal, votat în Senat, nu dă, ci ia, transformându-se parțial dintr-un imbold în piedică. Asta e ceea ce se vrea o politică economică prociclică. Atunci când se întrebă cineva de ce nu năvălesc hoardele de investitori în România, un răspuns e dat de binomul „una spune și alta face”.
În structura veniturilor pe cele trei luni, s-a încasat mai mult din TVA, mai mult impozit pe salarii și venit și mai multe sume primite de la UE (incluse în imagine în categoria alte venituri - vezi imaginea). Cheltuielile totale au crescut cu doar 320 de milioane de lei, arătându-ne cât de priceput e guvernul în a cheltui banii atunci când DNA-ul face ravagii. Se cheltuie puțin de teamă și din dezinteres. Nu poți fi interesat să faci ceva atunci când ție nu-ți iese nimic sau când cei de la care îți ieșea ceva sunt la Beciul Domnesc. Dacă pe trei luni e un surplus de 6 miliarde de lei, pe anul întreg, dacă se menține ritmul, ar trebui să fie mai mult de 24 de miliarde, în condițiile actuale, și peste 18 miliarde lei, în condițiile impactului scăderii TVA-ului la alimente. Așa putem să ne dăm seama cam câtă șpagă se ducea la ANAF în anii anteriori, când nu se strângea deloc șurubul contribuabililor.
România lui 2016 se prefigurează a fi un lung șir de pomeni prociclice, din care cei mulți vor primi ceva firimituri, iar cei aleși își vor majora lefurile până la nivelul șpăgilor ipotetice. Autostrăzile vor sta desenate pe hărțile noului MasterPlan, la un preț ceva mai umflat că sunt bani, iar noua criză ce va veni, probabil odată cu falimentul Greciei, ne va prinde la fel de pregătiți ca și vechea criză, adică deloc. De pe movila cu bani, Ponta ne cântă că are bani și are valoare, întocmai ca maneliștii. Dacă maneaua mai continuă mult, se va transforma în prohodul unei economii decedate din lipsă de investiții.
Guvernul Ponta e debalansat, pe de o parte, în zona de finanțe, se colectează mai mult ca niciodată, pe de altă parte, în zona de investiții, se investește ca în anii `90, adică puțin spre deloc. La final ne vom trezi cu o pușculiță plină și o casă ce ne cade în cap pentru că n-am fost în stare să ne gospodărim. Drama prostului cu bani în buzunar și pantalonii rupți în fund e pe cale să devină o realitate românească. Politica economică actuală e una de lustruit banca de rezerve, adică de așteptare. Mulți o numesc drept o politică prociclică, în sensul că, surplusul de resurse se duce în salarii, pensii, reintroducând în ecuație creșterea nesustenabilă. Ar avea dreptate dacă n-ar exista un asemenea excedent, el e acolo, mustește și se pare că un plan clar de introducere în economie a acestui surplus nu există. Nu este nici politică anticiclică, adică investești în economie pentru a obține un efect multiplicator cât mai mare și care să-ți fie o umbrelă atunci când o nouă criză va veni.
Măsurile anunțate în noul Cod Fiscal și ciuntite, cu voia lui Ponta, în Parlament, se vor un imbold pentru mediul economic. Ca în bancurile cu Radio Erevan, noul Cod Fiscal, votat în Senat, nu dă, ci ia, transformându-se parțial dintr-un imbold în piedică. Asta e ceea ce se vrea o politică economică prociclică. Atunci când se întrebă cineva de ce nu năvălesc hoardele de investitori în România, un răspuns e dat de binomul „una spune și alta face”.
În structura veniturilor pe cele trei luni, s-a încasat mai mult din TVA, mai mult impozit pe salarii și venit și mai multe sume primite de la UE (incluse în imagine în categoria alte venituri - vezi imaginea). Cheltuielile totale au crescut cu doar 320 de milioane de lei, arătându-ne cât de priceput e guvernul în a cheltui banii atunci când DNA-ul face ravagii. Se cheltuie puțin de teamă și din dezinteres. Nu poți fi interesat să faci ceva atunci când ție nu-ți iese nimic sau când cei de la care îți ieșea ceva sunt la Beciul Domnesc. Dacă pe trei luni e un surplus de 6 miliarde de lei, pe anul întreg, dacă se menține ritmul, ar trebui să fie mai mult de 24 de miliarde, în condițiile actuale, și peste 18 miliarde lei, în condițiile impactului scăderii TVA-ului la alimente. Așa putem să ne dăm seama cam câtă șpagă se ducea la ANAF în anii anteriori, când nu se strângea deloc șurubul contribuabililor.
România lui 2016 se prefigurează a fi un lung șir de pomeni prociclice, din care cei mulți vor primi ceva firimituri, iar cei aleși își vor majora lefurile până la nivelul șpăgilor ipotetice. Autostrăzile vor sta desenate pe hărțile noului MasterPlan, la un preț ceva mai umflat că sunt bani, iar noua criză ce va veni, probabil odată cu falimentul Greciei, ne va prinde la fel de pregătiți ca și vechea criză, adică deloc. De pe movila cu bani, Ponta ne cântă că are bani și are valoare, întocmai ca maneliștii. Dacă maneaua mai continuă mult, se va transforma în prohodul unei economii decedate din lipsă de investiții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu