În ce monedă e mai bine să-ți ții economiile

   Nivelul actual al dobânzilor nu prezintă o atractivitate ridicată pentru cei cu sume economisite mari. Ei, probabil, se orientează către fondurile de obligațiuni ce oferă câștiguri mai ridicate decât cele obținute din dobânzi.
Topul dobânzilor actuale la depozitele la termen în lei, dolari și euro ne arată o realitate cruntă. Băncile nu prea mai vor să atragă bani de la populație. Piața bancară actuală e inundată de bani, bani cărora băncile le găsesc, tot mai greu, o întrebuințare, în afara creditării statului și a populației. Băncile au bani și se comportă ca pușculița guvernului, preferând să împrumute guvernul în defavoarea întreprinderilor. Doar 15 bănci, așa cum am arătat într-un articol anterior, mai oferă o dobândă real-pozitivă la depozitele la termen în lei pe un an. Adică, ceea ce îi rămâne deponentului după impozitarea dobânzii și ajustarea cu  inflația anuală, este peste valoarea depusă linițial.

   Pentru comparație, am luat cazul unor depozite în lei, euro și dolari la termen pe 12 luni. Suma este de 10.000 lei. Aceeași sumă transformată la cursul zilei în lei și dolari se constituie într-un depozit de 2.270 euro sau de 2.470 dolari. La depozitele pe 12 luni la termen în lei, cea mai mare dobândă, de 3,65%, este oferită de RIB (Romanian International Bank). La depozitele în USD, bancile Carpatica, RIB și Marfin Bank oferă cea mai mare dobândă, respectiv de 2% pe an. TBI Bank și Marfin Bank oferă o dobândă de 2,25% la depozitele la termen pe 12 luni în euro (vezi imaginea).

   Dintre cele trei monede, cele mai mari dobânzi sunt la depozitele în moneda națională. Toate cele zece bănci, selectate în funcție de dobânda oferită, au o dobândă real-pozitivă, dacă inflația, prognozată de BNR pe anul în curs, este corectă. În cazul depozitelor în euro și dolari, inflația din România are efect dacă suma este schimbată la sfârșitul anului în lei. Odată cu transformarea în lei, cursul de schimb influențează valoarea reală a câștigului. La depozitele în euro și dolari, dobânzile sunt real-negative, în ipoteza unui curs cu un interval de variație de 10% și, la final, suma ar fi convertită în lei. De anul trecut, leul a câștigat circa 1,5% în fața euro. În ultimii trei ani, cursul de schimb a oscilat într-un interval de 5%. Deci, chiar dacă ne raportăm la cursul de schimb sau la rata inflației, sau și la una și la alta, depozitul în euro are o dobândă real-negativă. Deponentul va pierde bani, odată, prin transformarea leilor în euro, a doua oară, prin dobânzile mai mici la depozitele în euro, a treia oară, prin transformarea din euro în lei la sfârșitul perioadei, a patra oară, prin ajustarea cu inflația, și a cincea oară, prin eventualul curs nefavorabil, dacă tendința de apreciere a leului față de euro, din ultimul an, continuă.

   În cazul depozitului în dolari, tendința de depreciere a leului din ultimul an poate părea tentantă pentru un depozit. În ultimul an, leul s-a depreciat cu 21,3% în fața dolarului, acesta fiind și intervalul de variație din ultimii trei ani. Dacă depreciarea ar continua și anul acesta, la jumătate din procentul pe anul trecut, în varianta optimistă, suma finală, transformată în lei și depreciată cu rata inflației, ar fi real-pozitivă, mult mai mare decât suma finală la conturile în lei (1.129,3 lei la depozitele cu dobânda cea mai mare în dolari față 90,16 lei câștig la depozitele în lei).

   Sfatul de a nu-ți ține ouăle în același coș era de urmat în condițiile anului ce a trecut. În cazul împărțirii sumei de 10.000 lei în depozite egale aferente celor trei monede, dobânzile reale ar fi mai mari decât în cazul alegerii unui depozit în lei, dacă ținem cont de schimbul valutar de la constituirea contului și de la lichidarea lui și de evoluția cursului de schimb din ultimii ani. Dacă leul se stabilizează în raport cu dolarul, aceasta fiind varianta cea mai probabilă, atunci economisirea în lei e preferabilă, prin prisma câștigului.