Harta vilelor construite după revoluție nu se suprapune peste cea a dezvoltării economice. Prin vile, înțelegem locuințele cu cinci camere sau mai multe. Potrivit datelor INS, până în 2013 (pentru 2014 datele sunt parțiale și nestructurate pe numărul de camere), cele mai multe vile s-au construit în Ilfov și Suceava (18.010 și 14.337 locuințe).
Cele două județe dețin cumulat un procent de aproape 20% din totalul locuințelor cu cinci camere și peste date în folosință din 1990 până în 2013 la nivelul întregii țări.
În urma acestor două județe, la o distanță considerabilă, urmează Constanța (7.429), Prahova (7.102), Argeș (7.015), Iași (6.594) și București (6.152). În cazul Bucureștiului, numărul mai mic e explicat de migrația către localitățile din Ilfov. La nivel național, din 1990 până în 2013, au fost finalizate 164,74 de mii de locuințe cu cinci sau mai multe camere. Cele mai puține locuințe de acest tip s-au finalizat în Hunedoara (1.213), Covasna (1.076), Mehedinți (1.045), Caraș-Severin (994) și Tulcea (948). Cu excepția Hunedoarei, numărul mai mic de vile finalizate din aceste județe este explicabil și prin dimensiunile mai scăzute ale populației existente la nivel județean.
Procentul vilelor în totalul locuințelor finalizate la nivel național din 1990 până în 2013 este de 18,4%. Cele mai mari procente s-au înregistrat în Ilfov (35,1%), Giurgiu (33,2%), Suceava (30,7%), Bistrița-Năsăud (27,6%) și Harghita (24,4%). În cazul județului Giurgiu, procentul ridicat e datorat, probabil, tot Bucureștiului. Cluj (8%), Vaslui (8,9%), Brăila (10,1%), Ialomița (10,8%) și Călărași (12,1%) sunt județele cu cele mai mici procente de vile în totalul locuințelor finalizate din 1990 până în 2013. Surprinde procentul mic de locuințe cu cinci camere și peste finalizate într-unul din cele mai bogate județe ale țării, respectiv Cluj. În Cluj, locuințele au un număr de camere mai mic, probabil din cauză că se contruiesc preponderent apartamente. De altfel, Clujul e pe locul patru după numărul de locuințe totale finalizate din 1990 încoace (inclusiv cele finalizate pe primele trei trimestre ale anului trecut).
Din 1990 până pe trimestrul trei al anului trecut, în România s-au finalizat 925 de mii de locuințe. Cele mai multe locuințe s-au finalizat în Ilfov (55,9 mii), Suceava (48,4 mii), Constanța (47,9 mii), Cluj (46,5 mii) și București (46,3 mii). Cel mic număr de locuințe s-au terminat în Caraș-Severin (4,9 mii), Covasna (6,1 mii), Tulcea (6,9 mii), Mehedinți (7,2 mii) și Giurgiu (7,9 mii). În ultimii cinci ani (în 2014 datele sunt pentru primele trei trimestre), numărul de locuințe finalizate la nivel de țară este de 210 mii. În topul locuințelor finalizate s-au petrecut unele schimbări. Pe primul loc se păstrează în continuare Ilfovul (22,1 mii), urmat de Cluj (14,2 mii), Constanța (14 mii), Suceava (13,6 mii) și București (10,1 mii). În coada clasamentului, Teleormanul ia locul Giurgiului, iar Covasna urcă trei poziții, păstrăndu-se în topul 5 al județelor cu cele mai puține locuințe finalizate.
Harta vilelor realizate după 1990 nu este un indicator al nivelului de trai. Poate fi, mai degrabă, un indicator al polarizării sociale, sau al emigrației, sau și una și alta. Cert este că, există o tendință a investirii populației în locuințe în anumite zone care se păstrează pe termen lung, iar rezultatul, tot pe termen lung, este benefic pentru economia locală și pentru aspectul urbanistic al zonelor respective.
Cele două județe dețin cumulat un procent de aproape 20% din totalul locuințelor cu cinci camere și peste date în folosință din 1990 până în 2013 la nivelul întregii țări.
În urma acestor două județe, la o distanță considerabilă, urmează Constanța (7.429), Prahova (7.102), Argeș (7.015), Iași (6.594) și București (6.152). În cazul Bucureștiului, numărul mai mic e explicat de migrația către localitățile din Ilfov. La nivel național, din 1990 până în 2013, au fost finalizate 164,74 de mii de locuințe cu cinci sau mai multe camere. Cele mai puține locuințe de acest tip s-au finalizat în Hunedoara (1.213), Covasna (1.076), Mehedinți (1.045), Caraș-Severin (994) și Tulcea (948). Cu excepția Hunedoarei, numărul mai mic de vile finalizate din aceste județe este explicabil și prin dimensiunile mai scăzute ale populației existente la nivel județean.
Procentul vilelor în totalul locuințelor finalizate la nivel național din 1990 până în 2013 este de 18,4%. Cele mai mari procente s-au înregistrat în Ilfov (35,1%), Giurgiu (33,2%), Suceava (30,7%), Bistrița-Năsăud (27,6%) și Harghita (24,4%). În cazul județului Giurgiu, procentul ridicat e datorat, probabil, tot Bucureștiului. Cluj (8%), Vaslui (8,9%), Brăila (10,1%), Ialomița (10,8%) și Călărași (12,1%) sunt județele cu cele mai mici procente de vile în totalul locuințelor finalizate din 1990 până în 2013. Surprinde procentul mic de locuințe cu cinci camere și peste finalizate într-unul din cele mai bogate județe ale țării, respectiv Cluj. În Cluj, locuințele au un număr de camere mai mic, probabil din cauză că se contruiesc preponderent apartamente. De altfel, Clujul e pe locul patru după numărul de locuințe totale finalizate din 1990 încoace (inclusiv cele finalizate pe primele trei trimestre ale anului trecut).
Din 1990 până pe trimestrul trei al anului trecut, în România s-au finalizat 925 de mii de locuințe. Cele mai multe locuințe s-au finalizat în Ilfov (55,9 mii), Suceava (48,4 mii), Constanța (47,9 mii), Cluj (46,5 mii) și București (46,3 mii). Cel mic număr de locuințe s-au terminat în Caraș-Severin (4,9 mii), Covasna (6,1 mii), Tulcea (6,9 mii), Mehedinți (7,2 mii) și Giurgiu (7,9 mii). În ultimii cinci ani (în 2014 datele sunt pentru primele trei trimestre), numărul de locuințe finalizate la nivel de țară este de 210 mii. În topul locuințelor finalizate s-au petrecut unele schimbări. Pe primul loc se păstrează în continuare Ilfovul (22,1 mii), urmat de Cluj (14,2 mii), Constanța (14 mii), Suceava (13,6 mii) și București (10,1 mii). În coada clasamentului, Teleormanul ia locul Giurgiului, iar Covasna urcă trei poziții, păstrăndu-se în topul 5 al județelor cu cele mai puține locuințe finalizate.
Harta vilelor realizate după 1990 nu este un indicator al nivelului de trai. Poate fi, mai degrabă, un indicator al polarizării sociale, sau al emigrației, sau și una și alta. Cert este că, există o tendință a investirii populației în locuințe în anumite zone care se păstrează pe termen lung, iar rezultatul, tot pe termen lung, este benefic pentru economia locală și pentru aspectul urbanistic al zonelor respective.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu