Postări
Piața carburanților din România e un monopol coafat în oligopol. Aparent vorbim de oligopol, deoarece câțiva actori dețin piața iar prețurile sunt dictate de aceștia. Realitatea este că piața se comportă ca un monopol deoarece prețurile sunt dictate de un singur actor, iar restul găștii sunt doar urmăritori ai prețurilor impuse de OMV Petrom.
OMV Petrom deține o cotă de piață de 35%, în scădere față de momentul privatizării, când se apropia de 50%. Chiar și cu un control asupra a 35% din piață, Petrom dictează prețul pentru-că niciunul dintre competitori nu are avantajele acestei companii. LukOil și Rompetrol, trebuie să-și aducă petrol ca să-l rafineze și mai apoi să-l vândă, iar MOL-ul doar distribuie. Pe această piață, Petrom joacă fotbal acasă cu o minge chiar de fotbal, în timp ce ceilalți competitori joacă cu o minge de baschet sau unii, precum MOL, vând semințe în tribune. Oricât ai segmenta piața în extracție, rafinare și distribuție, pe segmentul celor trei, doar OMV Petrom joacă, restul, chiar dacă extrag, o fac în afara țării, iar petrolul pentru rafinare are alte prețuri. Deci, la finalul zilei, ceilalți competitori nu prea își pot permite un război al prețurilor, din care ar avea doar de pierdut, și stau în așteptarea mișcărilor făcute de Petrom.
De mai bine de un deceniu, la fiecare majorare de preț, ni se cântă refrenul cotației petrolului, al nivelului ridicat al taxării și, mai nou, cursul de schimb defavorabil al dolarului. Pentru o mai bună analiză am luat indicele prețului combustibililor, al cotațiilor barilului de petrol, prețurile medii de la pompă a benzinei și motorinei și cursul de schimb între decembrie 2003 (când încă Petromul nu era privatizat) și mai 2015 (vezi imaginea).
Prețul combustibililor calculat ca indice de către INS ne arată că, din 2003 încoace, prețul mediu a crescut de 2,1 ori. Trebuie ținut seamă că, în prețul combustibillului, nu intră doar benzina și motorina, ci și GPL-ul, biocombustibilii, etc. Realitatea de la pompă din decembrie 2003 ne indica un preț mediu la motorină de 21.500 lei vechi pe litru și de 24.000 lei vechi pentru benzină. Asta înseamnă 2,15 lei, respectiv 2,4 lei, dacă aplicăm denominarea. Acum, prețul la motorină e de 5,75 lei și la benzină de 5,85, iar, la unele produse premium, sare de 6 lei. Prețul față de 2003 este de 2,67 ori pentru motorină și de 2,43 ori pentru benzină. Dolarul a crescut între decembrie 2003 și aprilie 2015 de la 3,30 lei la 4,08 lei, deci față de 2003 plătim pentru un dolar cu 0,24 ori mai mult. Cotația actuală a barilului de petrol e de 2,43 ori mai mare ca în 2003.
Ai fi tentat să crezi că prețul petrolului se aliniează oarecum cu scumpirea carburanților, doar că acest preț al barilului a avut în toată această perioadă o evoluție între 28 de dolari pe baril (dec. 2003) și 147 de dolari pe baril (iun. 2008), cu două căderi drastice spre 35 de dolari (dec. 2009) și 45 de dolari (ian. 2015). În toată această perioadă, marșul prețurilor a avut doar un sens crescător, cu excepția ultimilor doi ani, când a avut loc o ușoară scădere. Cursul de schimb al dolarului a avut o evoluție la fel de sinuoasă, ajungând la un curs mediu anual în 2007 de 2,43 de lei. Deci nici cotația barilului de petrol, și nici recenta justificare a cursului de schimb nu pot sta în picioare când se majorarează prețul. Mai rămâne doar nivelul acizelor, dar acesta nu e invocat acum, cum n-a fost invocat nici la începutul anului, când prețul a scăzut. Toate aceste pseudo-justificări nu sunt decât o perdea după care se ascund profituri imense făcute dintr-un abuz neîncetat, timp de un deceniu, de poziție dominantă (de la privatizarea Petrom, profitul net cumulat a ajuns la 5,9 mld de euro, deci cam de 10 ori cât suma pe care a fost privatizată).
OMV Petrom deține o cotă de piață de 35%, în scădere față de momentul privatizării, când se apropia de 50%. Chiar și cu un control asupra a 35% din piață, Petrom dictează prețul pentru-că niciunul dintre competitori nu are avantajele acestei companii. LukOil și Rompetrol, trebuie să-și aducă petrol ca să-l rafineze și mai apoi să-l vândă, iar MOL-ul doar distribuie. Pe această piață, Petrom joacă fotbal acasă cu o minge chiar de fotbal, în timp ce ceilalți competitori joacă cu o minge de baschet sau unii, precum MOL, vând semințe în tribune. Oricât ai segmenta piața în extracție, rafinare și distribuție, pe segmentul celor trei, doar OMV Petrom joacă, restul, chiar dacă extrag, o fac în afara țării, iar petrolul pentru rafinare are alte prețuri. Deci, la finalul zilei, ceilalți competitori nu prea își pot permite un război al prețurilor, din care ar avea doar de pierdut, și stau în așteptarea mișcărilor făcute de Petrom.
De mai bine de un deceniu, la fiecare majorare de preț, ni se cântă refrenul cotației petrolului, al nivelului ridicat al taxării și, mai nou, cursul de schimb defavorabil al dolarului. Pentru o mai bună analiză am luat indicele prețului combustibililor, al cotațiilor barilului de petrol, prețurile medii de la pompă a benzinei și motorinei și cursul de schimb între decembrie 2003 (când încă Petromul nu era privatizat) și mai 2015 (vezi imaginea).
Prețul combustibililor calculat ca indice de către INS ne arată că, din 2003 încoace, prețul mediu a crescut de 2,1 ori. Trebuie ținut seamă că, în prețul combustibillului, nu intră doar benzina și motorina, ci și GPL-ul, biocombustibilii, etc. Realitatea de la pompă din decembrie 2003 ne indica un preț mediu la motorină de 21.500 lei vechi pe litru și de 24.000 lei vechi pentru benzină. Asta înseamnă 2,15 lei, respectiv 2,4 lei, dacă aplicăm denominarea. Acum, prețul la motorină e de 5,75 lei și la benzină de 5,85, iar, la unele produse premium, sare de 6 lei. Prețul față de 2003 este de 2,67 ori pentru motorină și de 2,43 ori pentru benzină. Dolarul a crescut între decembrie 2003 și aprilie 2015 de la 3,30 lei la 4,08 lei, deci față de 2003 plătim pentru un dolar cu 0,24 ori mai mult. Cotația actuală a barilului de petrol e de 2,43 ori mai mare ca în 2003.
Ai fi tentat să crezi că prețul petrolului se aliniează oarecum cu scumpirea carburanților, doar că acest preț al barilului a avut în toată această perioadă o evoluție între 28 de dolari pe baril (dec. 2003) și 147 de dolari pe baril (iun. 2008), cu două căderi drastice spre 35 de dolari (dec. 2009) și 45 de dolari (ian. 2015). În toată această perioadă, marșul prețurilor a avut doar un sens crescător, cu excepția ultimilor doi ani, când a avut loc o ușoară scădere. Cursul de schimb al dolarului a avut o evoluție la fel de sinuoasă, ajungând la un curs mediu anual în 2007 de 2,43 de lei. Deci nici cotația barilului de petrol, și nici recenta justificare a cursului de schimb nu pot sta în picioare când se majorarează prețul. Mai rămâne doar nivelul acizelor, dar acesta nu e invocat acum, cum n-a fost invocat nici la începutul anului, când prețul a scăzut. Toate aceste pseudo-justificări nu sunt decât o perdea după care se ascund profituri imense făcute dintr-un abuz neîncetat, timp de un deceniu, de poziție dominantă (de la privatizarea Petrom, profitul net cumulat a ajuns la 5,9 mld de euro, deci cam de 10 ori cât suma pe care a fost privatizată).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu