Meciul secolului - un fâs de 300 de milioane de dolari

   Lupta secolului, meciul secolului, înfruntarea titanilor (de 1,70 m) - acestea sunt câteva dintre descrierile presei înainte de meciul din MGM Grand Garden Arena. Spectacolul oferit de cei doi „titani” ai boxului a fost atât de antrenant încât, în repriza a zecea, puteai să juri că se auzeau căscaturi de somn, nu doar în sala,  ci și la masa arbitrilor.

   Jumătate de milion de dolari a încasat pe minut Mayweather, în timp ce Pacquiao a primit doar 300 de mii. Oricum, sumele încasate de cei doi au fost de 60 de ori mai mari decât bursa meciului din 1974 dintre Muhammad Ali și George Foreman de la Kinshasa. Bursa de la acea dată a fost una record, de 5 milioane de dolari, iar dictatorul Mobutu Sese Seko a pus-o la dispoziția promoterului Don King, chiar dacă impactul asupra bugetului Zairului (actuala Republica Democrată Congo) a fost semnificativ.

   La distanță de 41 de ani de la acel meci, pe o bursă de 300 de milioane de dolari oferită de dictatorii Las Vegas și Showtime, doi boxeri și-au încrucișat mănușile, aducându-și din plin aportul la studiul somnului spectatorilor în preajma unui ring în care se desfășoară „meciul secolului”. În ring, o fetiță speriată era asaltată de un caftangiu fără prea multă dexteritate și cu privire inteligentă de tăuraș în călduri. La final, a fost declarată câștigătoare fetița. Tăurașul a asistat neputiincios la șutirea centurii de către cei din staful fetiței, și aici mă refer și la arbitri. 118 la 110, 116 la 112 și 116 la 112 au fost punctajele de pe foaia arbitrilor. Cred că ultimul arbitru, adormit fiind între reprizele a treia și a zecea, la final, a copiat la repezeală ce a scris colegul pe foaie, pe foaia lui numărătoarea oprindu-se la zero, o floricică, bulă cum face pipi, și ce-a mai desenat el până să-l ia somnul.

   Pacquiao a contestat decizia pe motiv că el măcar a mișcat brațele. Mayweather era deja la vestiar cu două sacoșe de teancuri cu dolari, în mare grabă spre amicul 50 Cent să i le arate și să se dea mare, după cum îi este obiceiul. După lupta secolului au rămas niște conturi cu câteva sute de milioane, un fetiță gălăgioasă cu trei centuri și un porbagaj de dolari, un filipinez ce nu trebuie să-și facă griji că nevastă-sa va ajunge menajeră la Irinel Columbeanu și un public abuzat în ultimile luni mai ceva ca băiatul din Cluj, căruia învățătoarea îi dădea trezirea.