Barca unei mari iubiri - dopajul

   Când interesele și banii sunt nenumărați, nu mai contează dacă gașca lui Piticot e plină de adjuvanți ca o farmacie pentru culturiștii de performanță.

O liotă întreagă de comentatori ai fenomenului, cu trei fraze învățate la cursurile de palavragiu ale lui Țopescu, două de pe Wikipedia și una de inspirație propire, ce constă, de cele mai multe ori, într-o repetare a unui nume de jucător sau antenor, deci, toată fauna aceasta ignoră un lucru știut de toți - sportul de astăzi e pe bază de doping.

   Dacă mai izbucnește un scandal, de obicei în ciclism, aceeași comentatori, fie ignoră fenomenul de masă, fie, îl limitează la ciclism. Echipa Bacelonei e plină de băieți talentați cu mingea, dar care, fără doping, n-ar putea duce 100 de meciuri pe sezon a câte 90 de minute. Nu, băieții care știu cu mingea ar fugi până prin minutele 60-70, după care ar trebui schimbați, n-ar mai face 100 de meciuri, ci doar 50-60, iar mașinăria care merge ca unsă s-ar gripa mai des decât în prezent. Messi a fost crescut cu EPO de către medicii Barcelonei. Guardiola a păpat nandrolon cu lingurița prin 2001. Acestea reprezintă doar vârful icebergului în materie de industrie a dopingului din sportul cu mulți bani, mult prea mulți pentru ca să-i mai pese cuiva de etica competițională.

   Din când în când, aflăm că un sportiv a crăpat pe teren, fie la fotbal, fie în alte sporturi. În afară de o constatare de genul „ vai, săracul, era tânăr!”, nimeni nu merge mai departe în investigație. Majoritatea greșesc doza, nu știu ce doping li se potrivește, și, din păcate, sfârșesc prin a da noroc cu Sfântu` Petru. Aflăm dintr-un raport medical sec că respectivul a murit de infarct. Pe bune? La douăzeci de ani, de infarct? Ce a provocat infarctul unui sportiv ce a trecut prin „n” examene medicale până la întâlnirea cu neființa? O shaorma luată în viteză sau o doză de insulină luată greșit? Pentru cei ce nu știu, insulina poate fi folosită ca adjuvant și e folosită de către cei fără bani de doping mai performant, doar că, dacă se greșește doza, mori, crapi și un idiot va constata cu părere de rău „ vai, săracul, era tânăr!”. După ce mori, ți se va dedica o peluză, ți se va retrage tricoul, ți se va pune o statuie de rigips la școala unde ai terminat opt clase și, cam atât, încă o victimă în drumul spre perfecțiunea Barcei.

   Lotul de sprinteri ai Jamaicăi au fost depistați cu sânge în steroizi și nimeni nu face mare tam-tam, ca nu cumva mașinăria de făcut bani Usain Bold să fie pus și el să facă pipi la eprubetă, nu de alta, dar s-ar putea ca eprubeta să spargă încă un record la suta de metri. Nadal, Serena, Djokovic sunt niște spartani ce rezistă ani de zile pe teren cu suc de lămâie și genunchiere de calitate. Trăim într-o epocă a dopingului, și mulți chiar cred că talentul face diferența. Probabil că face la vârf, dar, până în vârf, întâlnești multe peluze cu nume de talentați, și mai mulți Messi ce n-au avut șansa să fie crescuți cu EPO de mici. La final, când se trage linie, doar banul contează, că de talentați nu duce nimeni lipsă.