Nein, Frau Merkel, doar Europa d-voastră eșuează

   De cinci ani de zile, repetenții sunt scoși în fața clasei, în fiecare zi, și sunt făcuți de râs de către tovarășa învățătoare Merkel. După cinci ani de zile, te-ai gândi că proștii clasei se vor fi săturat să fie făcuți de râs și, împinși de la spate de ambiția de a-și depăși condiția de Bulă-repetentul, vor rupe norii în materie de teme făcute și lecturi suplimentare.

Așa credea probabil și tovarășa Merkel, doar că, în loc de progres, vedem cum grupul repetenților crește, spre disperarea învățătoarei, ce rămâne cu idei tot mai puține și fixe în materie de făcut de râs.

   Tovarășa Merkel ne cântă de la începutul crizei imnul austerității. Europa nu-i America și nu se salvează prin tipărire de bani. Asta ne zicea acum vreo cinci ani, când America tipărea bani și-și inunda economia. Ei au ieșit din criză încă de acum trei ani, Europa, cu excepția Germaniei și a câtorva clone mai mici ale ei, n-a ieșit. Acum, BCE-ul s-a gândit că e bine să dea drumul la tiparniță. Târziu, dar mai bine mai târziu, decât niciodată. Tot de vreo cinci ani, Grecia e violată sistematic cu planuri de austeritate. La prima apariție a planului de restructurare a datoriei, geniile de la BCE, a se citi Germania, BCE-ul fiind o extensie a politicii de la Berlin, promiteau Greciei o ieșire din criză în doi-trei ani, iar la momentul actual ar fi trebuit să crească economic. N-a fost așa, și, după 17 trimestre de scădere economică, a urmat miracolul - o creștere economică de 1%, de la un trimestrul la altul, urmată apoi de încă două trimestre de scădere economică. Ca gluma să fie mai bună, la revizuirea datelor statistice, creșterea economică, de la trimestru, la trimestru, n-a existat, ci a fost, de fapt, tot o scădere. Acum, Tsipras - acest Ponta internat în Piața Sintagma - face un referendum. Frau Merkel țipă că, dacă grecii nu mai acceptă încă un cincinal de austeritate, se distruge Europa. Da, soluția salvatoare a BCE e ... încă un cincinal de austeritate. O fi repetentul clasei un idiot, dar nici învățătoarea nu-i mai brează.

   De la Eurostat (vezi datele din imagine) vedem că Grecia avea o datorie, în decembrie 2014, de 181% din PIB, în martie, anul curent, procentul scăzuse spre 174%. Din aceleași date vedem că, în clasă sunt mai mulți candidați la repetenție și, ceea ce-i mai grav, unii dintre ei sunt cașaloți și nu plevușcă precum Grecia: Italia are un grad de îndatorare de 132%, Spania de 98%, Franța de 96%, Marea Britanie de 92%. Datoria cumulată a acestor patru țări era de 7.262 mld. euro, deci cam de 22 de ori mai mare decât cea a Greciei (vezi tabelul din imagine). Însăși lupul moralist se apropie limita sustenabilității de 80% din PIB, 75% mai exact (datoria publică a Germaniei e de 2.170 mld. euro, la un PIB de 2.904 mld. euro în 2014 - vezi datele din imagine). Noi, cu 39,5% grad de îndatorare, suntem niște guvizi, ce facem pe noi, de fiecare dată, când tovarășa strigă catalogul. Trei din cei patru cașaloți au deficite bugetare de peste 4%, deci datoria lor tot crește și va depăși în doi-trei ani procentul de 100%. Pe lângă acești cașaloți îndatorați, există o serie de state de dimensiunea economică a Greciei, cu un grad de îndatorare de peste 100% din PIB: Irlanda (110%), Portugalia (130%), Belgia (107%). Nici deficitele bugetare ale acestor state nu sunt sub 3%. Avem, așadar, mai mulți repetenți ce ar trebui scoși în fața clasei, doar că unii dintre acești repetenți s-ar putea s-o dea de pământ cu tovarășa învățătoare.

   Cele trei motoare de creștere economică nu fucționează în politica de austeritate. Consumul este sugrumat de deficitele mici impuse și de veniturile în scădere ale populației, ca urmare a tăierilor salariale și a șomajului în creștere. Investițiile publice sunt, de asemenea, sugrumate de deficitele mici, iar cele private caută țări cu o fiscalitate mai redusă. Exportul net aparține Germaniei și Olandei, restul țărilor UE au o balanță comercială negativă, atât în zona intra-UE, cât și cea extra-UE (vezi tabelul din imagine). Deci, două din trei motoare de creștere economică sunt gripate din cauza austerității, iar al treilea, exportul net, nu merge din cauza competitivității scăzute. Ca să fii mai competitiv, îți trebuie investiții, relaxare fiscală și deficite mai mari, dar dna învățătoare îți dă cu arătătorul la palmă doar dacă te gândești la asta. E drept că dă cu arătătorul celor mai mici, de cei mai mari nu se atinge că s-ar putea să și-o încaseze. La final, după cinci ani de austeritate ne-am trezit cu o Uniune cu mai multe viteze de dezvoltare decât înainte de criză, cu o monedă dominantă, de vreme ce totul se calculează în euro, dar care e ținută la o valoare aproape fixă, neoferind spațiu de manevră, cu o politică de austeritate impusă celor mici și cu urecheli sistematice că nu suntem competitivi și disciplinați. Poate că eșuarea unui astfel de model nu-i un lucru așa de rău.