Catalonia nu e a Spaniei, ci a creditorilor

   Cu aproape 200 de miliarde de euro PIB al regiunii, Catalonia reprezintă 19% din economia Spaniei, în vreme ce ponderea populației e de 16%. Cele trei procente diferență între productivitate și populație fac parte din arsenalul separtiștilor atunci când își afirmă dorința de independență.

   Anul trecut, datoria guvernului regional din Catalonia depășea 62 de miliarde de euro, ceea ce reprezenta cam 6% din totalul datoriei publice spaniole (în 2014, datoria publică a Spaniei era de 1.034 miliarde de euro. Pe lângă datoria regională, în cazul unei separări, Catalonia își va primi și partea din datoria guvernului central. În 2012, Catalonia deținea mai mult de jumătate din datoriile guvernelor regionale, aceasta însemnând circa 42 de miliarde de euro din 80 de miliarde. Dacă datoria guvernelor regionale pentru anul trecut e în jurul a 100 de miliarde de euro, atunci Catalonia va mai primi o porție de 16% din datoria guvernamentală a Spaniei (corespunzătoare procentului de populație), ceea ce ar însemna cam încă 149 de miliarde de euro. Adunați această cifră la cele 62 de miliarde de euro, cât reprezită datoria locală, și ne rezultă un nou stat demn să stea în elita statelor cu peste 100% datorie în PIB.

   Deci a cui e Catalonia? Sigur nu este a catalanilor. Odată ieșit din zona euro, Catalonia va fi un stat tânăr cu datorii cel vor îmbătrâni rapid, nefrecventabil pe piețele financiare. Entuziasmul catalan e un fel de bâlci al inconștienților. Odată ieșită din UE, noul stat va trebui să treacă printr-un nou proces de negociere a aderării, finalizat prin ratificarea tratatului de aderare de către toate statele membre. Oare Spania ciuntită îl va ratifica sau va dori să trimită un semnal și celorlalte regiuni cu tendințe separatiste? Până să se ajungă la un nou tratat de aderare, exporturile Cataloniei se vor lovi de restricțiile pieței UE impuse statelor nemembre. Anul trecut, Catalonia a exportat bunuri în valoare de 60 miliarde de euro, în timp ce importurile au totalizat circa 72 miliarde de euro. Deci, inima industrială a Spaniei are un deficit comercial de 12 miliarde de euro.

   Dacă ieși din zona spațiului comunitar, ce reprezintă destinația a 63,4% din exporturile tale, unde găsești o piață care săți absoarbă șocul ieșirii în afara UE? Nu găsești, dar demagogii de la Barcelona nu discută deloc aceste subiecte. Diferența între scoțieni și catalani nu e dată doar de temperatura sângelui, ci și de informare. Nimeni nu-i explică omului de rând că, odată devenit independent, nimeni nu-l va pune pe un piedestal, minunându-se de virtuțile sale. Nu, datoriile se vor întreii și vor trebui plătite, din UE ieși pentru că noul stat nu a negociat nimic cu UE, economia dependentă de zona UE va avea mult de suferit și la fel va suferi și cea ce depindea de celelalte regiuni ale Spaniei. Independența Cataloniei va determina, inevitabil, o dependență de creditorii externi. Scenariul că UE va interveni ca în cazul Greciei în sprijinul catalanilor e una dintre manipulările la care apelează liderii catalani. E, totuși, greu de crezut că UE va avea aceeași abordare cu un stat din afara ei.

   Certitudinea catalanului de rând trebuie să fie că îl așteaptă un drum dureros de achitare a datoriilor, și că liderii lui politici pun batista pe țambal până când se vor vedea premieri, miniștri, președinți, fiecare ce-o vrea, dar, după aceea decontul vine negreșit.