O criză a imigranților condimentată cu manipulări

   Dacă vrei să trezești emoție, cel mai simplu e să arăți un copil cum plânge, suferă de foame, frig sau de pe urma inconștienței părinților. În criza actuală, asistăm la un bombardament cu imagini ale unor copii ținuți în brațe și băgați de către părinții lor la înaintare, în prima linie de luptă cu jandarmii.

Pe lângă realitatea că, din toate fotografiile sau filmele cu imigranți, abia dacă zărești câte un copil pe ici pe colo, majoritatea imigranților fiind bărbați tineri, în imaginile promo ale reportajelor TV asistăm la un exod al copiilor. Peste tot ni se arată câte un copil care plânge, mănăncă bucuros un sandwich dat de câtre oraganizațiile umanitare, trece gardul lui Orban, ca cel din imagine, ce mai, suntem manipulați de imagini ca să-i aceptăm fără crâhnire pe imigranți, fie că sunt pe bune refugiați, fie că sunt imigranți veniți din Turcia, după ce s-au plictisit de stat pe acolo vreo doi ani.

   Uni analiști avansează ipoteza că Germania vrea o deschidere către piața Iranului și o rezolvare a fenomenului de îmbătrânire a populației și, din acest motiv, madam Merkel aruncă cu grația unui hipopotam cifre de ordinul a opt sute de mii de refugiați, provocând, în felul acesta, exodul din Turcia. Odată pornit fluxul de imgranți, madam Merkel s-a răzgândit și, din opt sute de mii, și-a mandatat extensia de la Bruxelles, în speță marioneta Juncker, să-i repartizeze o cotă de 31 de mii plus înca vreo zece mii, deci patruzeci și unu de mii, de douăzeci de ori mai puțini cât promisese. Jocul Germaniei nu e unul strategic, ci e un talmeș-balmes cu care ar fi trebuit să ne obișnuim.

   Credeam că România e condusă de politica fundului între două luntri. Ei bine, nu doar ea, ci și Germania face de mai bine de un deceniu o politică dualistă, întorcând-o ca la Ploiești, atunci când îi vine bine. La invadarea Georgiei de către Rusia, Germania s-a făcut că plouă, spre deosebire de Marea Britanie și SUA, care măcar au protestat. În maidanul Ucrainean, deși vorbeam despre un președinte ales democratic, Merkel mergea la negocieri la Kiev cu Ianukovici și opoziția și-i trimitea pe cei de la Bruxelles în piață s-o facă pe animatorii. Când Rusia a anexat Crimeea, madam Merkel a zis oups! și a început un lung șir de negocieri cu Putin pe la Minsk, negocieri de pe urma cărora Ucraina a rămas de facto fără teritoriile anexate și atât. Germania a participat fără tragere de inimă la sancțiuni, dar s-a scos prin belirea Greciei. Deși mai toți îi ziceau dnei Merkel să se obișnuiască cu gândul că Grecia nu are cum să-și plătească datoriile, ea a ținut-o pe-a ei până când a reușit s-o împrumute pe Grecia cu încă 80 de mld. de euro de la BCE, ca să plătească datoriile către băncile germane. Zona Euro a devenit astfel un fel pușculiță din care Merkel ia bani de la BCE, îi dă Greciei, ca să aibă cu ce-și plăti datoria către băncile germane. Slovacia, statele baltice, Finlanda, Irlanda, cu ce-au greșit de trebuie să contribuie prin BCE la returnarea datoriei către Germania? În criza imigranților, Merkel se bate cu pumnul în piept că poate să primească 800 de mii, dar primește doar 40 de mii de imigranți, după care, ultragiată, se uită cei care nu vor, nu pot sau nu doresc să se lege la cap, că nu achiesează la „principiile europene”. Care sunt acele principii? Să zici una și să fumezi alta?

   Cât de naiv poți să fii încât să crezi că imigranții îți vor rezolva problema lipsei forței de muncă, înalt calificată sau nu. Tânărul sirian sau irakian ce stă de vreo trei ani în Turcia, e bine să fi terminat un liceu, dar, cum e în cazul irakienilor care sunt în război de mai bine de un deceniu, e bine să fi terminat câteva clase. Naivitatea, dacă nu prostia să crezi că sirienii și irakienii ce vin sunt niște Steve Jobs camuflați, ne dă mostra priceperii Berlinului asupra fenomenului migraționist. Cine poate crede că visul unui tânăr din Siria, ce ia în derâdere Schengenul, e să tundă gardul viu în Munchen sau să curețe toaletele publice? Atunci când Germania va realiza că imigranții nu sunt nici bine pregătiți, nici pregătiți să-i curețe WC-urile, punând astfel presiune pe imigranții din est și pe salariile cerute de aceștia, va cere cote peste cote obligatorii, iar cine se va opune, va fi excomunicat din Uniunea Germană. Mulțumim, Germania, tu ne demonstrezi că rigoarea prusacă a prostiei metodic aplicate provoacă dureri de cap de câteva ori pe secol întregii Europe!