Politica „lucrului bine făcut”

   Au! Cam așa poate fi exprimat rezultatul poziției de forță a celei de-a șaptea țări din UE în problematica refugiaților. Ce ne-am mai încordat, cât ne-am mai umflat mușchii. Care, bre, imigranți pe-aici? Pleacă, bre, de-aici, că noi nu primim decât câți vrem noi, și când vem! Da? Ne-am înțeles?
   La primul bobârnac, am înțeles mesajul, ne-am dezumflat și, brusc, am realizat că numărul chiar nu-i așa de mare și că, de fapt, noi putem mai mult, dar e bine așa, cu cât ni s-a repartizat. De la lingăii de serviciu am aflat că Iohannis e un mare om de stat, un fel de neamț terminator ce dă cu Europa de pământ, fir-ar mama lor de piticoți politici!, la orice oră, când vrea mușchii săi, dacă se enervează, dar încă nu s-a enervat.

   Cât de orb să fii, încât să nu vezi că neamțul e gol și o babă senilă îl bate la poponeț cu pliciul? După un an de stat în expectativă, mă așteptam ca la prima atingere de balon să le sucească mucii celor din UE, mai ceva ca Hagi cu Roberto Carlos pe vremuri. Am zis și eu că, odată terminată treaba cu perdelele prăfuite de la Cotroceni, visul de a vedea o politică a lucrului bine făcut mă va lovi, orbindu-mă cu strălucirea sa. În realitate, a stat neamțul cât a stat, dar și când a dat una cu stropi, ne-a umplut de respect și nu numai. România, a șaptea țară din UE ca mărime, e condusă de liliputani politici - aceasta e axioma cu care trebuie să convețuim.

   Astăzi, într-un discurs în Bundestag, baba senilă da semne de o vioiciune nemaiîntâlnită, după ce vreo două săptămâni s-a dat la fund. De la tribună, a decretat că sistemul de repartiție a imigranților se va permanentiza, iar în loc de măsuri concrete de a stopa fenomenul noului exod, a șoptit ceva de ordinul a unui miliard, un fel de frecție la un picior de lemn, dați cui?. Turciei? Nu. Greciei?. Nu. Dați către ONU! Da, acea organizație, din ce în ce mai ciudată, în cadrul căreia Arabia Saudită a a primit un loc în Consiliul pentru Drepturile Omului!?! Lumea e mai liniștită acum, când Arabia Saudită se îngrijește de drepturile celor rămași în viață, după ce au fost biciuiți că au condus o mașină, dacă sunt femei, sau au scris ceva pe blog, dacă știu și alceva în afara doctrinei wahabite. La așa măsuri, tot Bundestagul a aplaudat frenetic, semn că senilitatea e contagioasă.

   Marea scăpare a României e că e săracă. „Mulțumim” pentru aceasta, dragi politicieni! Oricât de senilă devine politica la Berlin, și oricât de pămpălăi sunt cei pe care i-am votat pentru lucruri bine făcute, refugiații/imigranți, sau cum s-or mai numi săptămâna acesta, nu văd în România decât o pedeapsă. Cei 6.000 de euro, pe care-i vom primi pentru refugiați, le vor face viața celor puțini care vor accepta să vină încoace mult mai bună decât a majorității românilor. Anul trecut, veniturile medii pe o persoană erau de 938 de lei lunar. Aici intrau atât veniturile bănești, cât și echivalentul în bunuri obținute în gospodării. Deci, dacă înmulțim suma cu 12 luni, ne rezultă un venit mediu anual de 11.256 lei (2.532 euro). UE își permite să dea 6.000 de euro pe imigrant/refugiat, asta, în timp ce în România populația trăiește cu venituri de 2,4 ori mai mici. Asta e politica lucrului bine făcut la nivel de UE. Toate aceste politici de lucruri bine făcute ne vor duce, fără îndoială, la o disoluție bine făcută  a statelor, dar și a UE.