5 erori făcute în economia românescă după 1990 care ne costă și acum

   Economia României a fost supusă în ultimii 25 de ani unor violuri în grup succesive, în urma cărora a rezultat ceea ce vedem azi - penultima țară din UE la mai toate capitolele, poziție ce exprimă dezvoltarea socio-economică și, pentru aceasta, avem a le mulțumi vajnicilor noștri conducători și Bulgariei, care e pe ultimul loc.

Care sunt principalele erori ce ne-au costat și ne costă economic din 1990 încoace?

1. Restituirea terenurilor agricole către foștii proprietari 

   Aceasta a fost prima mostră de habarnism economic ce ne-a costat și încă ne costă. Desființarea C.A.P.-urilor și I.A.S.-urilor a dus la pierderea unui sistem agricol integrat. Fărâmițarea terenurilor și lipsa mecanizării ne-a întors în timp cu jumătate de secol. În 1990, agricultura României deținea un procent în PIB de 15%. Aceasta echivala cu 128 mld. lei. În banii actuali, ținând seama de inflația cumulată, suma ar fi echivalentă cu 51,4 mld. lei (1 leu de la sfârșitul anului 1990 = 0,4016 lei la sfârșitul lui 2014). Anul trecut, agricultura deținea 4,7% din PIB, asta înseamnând  31,3 mld. lei. Anul acesta, aportul în PIB va fi și mai mic. La valoare reală, agricultura de astăzi valorează puțin peste 60% din ceea ce era în 1990.

2. Politica de privatizare haotică

   România a privatizat târziu unele companii, pe altele le-a lăsat să intre în faliment, iar pe unele, de importanță strategică, le-a privatizat pe sume derizorii, deși nu trebuiau privatizate deloc. După 1990, lozinca „Nu ne vindem țara!” a condus, la distanță de un deceniu, în unele cazuri, la privatizări pe „un euro”. Economia națională a pierdut companii importante precum ARO Câmpulung, Tractorul Brașov, Roman Brașov, Tepro Iași, o serie de rafinării și combinate siderurgice, flota comercială și lista poate continua. Altfel ar fi arătat economia României cu aceste companii, dacă ar fi fost privatizate la timp, cu clauze clare și fără posibilitatea de a vinde activele de către cumpărător. Chiar și așa, industria actuală, cu o pondere mai mică în PIB față de 1990 (în 1990 industria deținea o pondere de 40,5% din PIB față de 24,1% din PIB, cât deținea în 2014), valorează mai mult. Dacă în 1990, valoarea industriei în PIB era de 347 mld. lei din 857 mld. lei PIB, această sumă, de 357 mld. lei, era echivalentă în 2014 cu 139,6 mld. lei. Anul trecut, valoarea industriei în PIB a fost de 160,7 mld. lei. Cum ar fi arătat economia cu toate privatizările din industrie făcute cum trebuie? Cred că ar fi arătat mai bine.

3. Insuficienta reglementare a sectorului financiar - bancar  din anii `90

   Bancorex, Banca Albina, Banca de Scont, Dacia Felix, Banca Columna, SAFI, FNI sunt cele mai răsunătoare falimente de la sfârșitul anilor `90. Cine e vinovat pentru aceste falimente? Mulți arată către clasa politică. Alții îl includ în ecuație pe eternul Mugur Isărescu. Isărescu dă vina pe legislația de la acel moment, care nu-i permitea intervenția. Vina principală e a politicului și a reglementărilor insuficiente. Mugur Isărescu are păcatele lui, dar legislația din acel moment limita foarte mult capacitatea de intervenție a Băncii Naționale. În cazul fondurilor de investiții, reglementarea era aproape inexistentă, deși, în anii 1994 - 1995, economia se confruntase cu celebrele Caritasuri. Nimeni n-a făcut nimic, iar falimentul Bancorexului a fost plătit de fiecare român pe parcursul următorului deceniu. În afara pagubelor produse populației, ceea ce au reușit fondurile de investiții a fost să submineze credibilitatea pieței de capital. Și astăzi populația e reticentă în a investi în alte instrumente decât cele bancare. Din această cauză avem o bursă de valori subdezvoltată, incapabilă să finanțeze economia.

4. Fără autostrăzi, economia e pustiu

   Anii tranziției au adus în funcții de conducere „vizionari” ce explicau savant că n-avem nevoie de autostrăzi pentru că nu avem suficiente mașini. În mintea lor, marasmul economic trebuia să se păstreze și în următoarele decenii, iar cele două milioane și jumătate de autoturisme erau o cifră constantă. Acum avem cinci milioane de autoturisme și încă un milion și ceva de alte vehicule. Autostrăzi nu avem decât pe segmente, iar când se dau în folosință sunt necorespunzătoare, căile ferate sunt într-o stare mai proastă decât în anii `90, iar dezvoltarea economică România e blocată de incompetența celor ce se ocupă de infrastructură. Ratarea momentului anilor `97 - `00, când proaspeții disponibilizați puteau constitui o mână de lucru pentru a construi autostrăzi, făcute cu ciment din producția proprie și nu cu asfalt de import, ne costă. Ne costă și ritmul de melc a construcției de autostrăzi de după anul 2000. Efectele lipsei de infrastructură se văd în concentrarea investițiilor străine, adică spre zona de vest, cât mai aproape de graniță, și în zona capitalei, adică, cât mai aproape de o piață mare cum e Bucureștiul, ce nu necesită transport pe distanțe mari. 

5. Restitutio in integrum a drepturilor litigioase și a Fondului Proprietatea

   Legile restituirii proprietăților confiscate de regimul comunist reprezintă o mașinărie infernală ce va produce găuri în economia națională mulți ani de-acum încolo. Cea mai mare problemă o reprezintă transferul de drepturi litigioase. Piața drepturilor litigioase e o sursă necontenită de corupție. O altă mare problemă o reprezintă Fondul Proprietatea. În linii mari, în 2007, acest fond a fost gratulat cu participații la diferite companii de stat în valoare circa 13,3 mld. lei, care să permită despăgubirea proprietarilor. Problema mare e că fondul a despăgubit, prin acordarea de acțiuni, doar vreo 11 mii de proprietari. Cereri de despăgubire au fost de peste 70 de mii. Statului i-au rămas de despăgubit restul de proprietari. Scopul declarat al înființării fondului, acela de a acoperi cererile de despăgubire, n-a fost atins. Ne mai trebuie câteva fonduri de aceeași dimensiune pentru a stinge toate litigiile existente. Economia a pierdut active importante în favoarea unui fond ce nu a reușit să depăgubească decât o mică parte din foștii proprietari. Restul vor fi despăgubiți din buzunarul tuturor, mulți ani de-acum înainte.