Cu cât a crescut datoria publică pe cap de locuitor din 1990 încoace

   Sfârșitul primului an de libertate, 1990, corespunde unei datorii publice totale de 7 mld. lei, adică 302 lei pe cap de locuitor. Asta după ce, cu un an înainte, Ceaușescu anunța achitarea datoriei externe. Cea mai mare parte a datoriei publice de la sfârșitul anului 1990 era internă, nimeni din afară nu se înghesuia să ne împrumute.

În dolari americani, suma datoriei publice pe locuitor reprezenta circa 14 USD la cursul oficial al BNR (21,6 lei pe 1 $ - vezi datele din tabel).

   Românii porneau pe drumul tranziției cu o datorie publică echivalentă cu mai puțin de 10% din salariul mediu net al anului 1990 (conform INS, salariul mediu net lunar din anul 1990 era de 3.381 lei). Aproape un sfert de secol mai târziu, în luna septembrie a anului curent, datoria publică pe cap de locuitor e de 14,47 mii lei, adică 7,9 salarii medii nete lunare (în septembrie, salariul mediu net lunar fiind de 1.833 lei). În dolari, datoria pe locuitor e echivalentă cu peste 3,6 mii $ (la cursul mediu pe primele nouă luni ale anului), în scădere față de anul trecut, când dolarul avea o valoare mai mică. În ultimul sfert de secol ne-am îndatorat cu 50 de dolari pentru a crește economia cu 1 dolar.

   Pentru ce ne-am îndatorat atât de mult față de 1990?

   Nivelul actual al datoriei publice totale e de aproximativ 40% din PIB. Acest procent îi face pe guvernanți să ne zică să stăm liniștiți, pentru că, până la limita acceptată ca fiind sustenabilă a datoriei publice, respectiv de 80% din PIB, încă mai avem. Asta e ceea ce se numește capcana habarnistului în economie, ce vede lucrurile static și nu ca pe o evoluție. Să mă explic. Teoretic, te împrumuți ca să te dezvolți, iar dezvoltarea vine de pe urma investițiilor. O investiție presupune că va crea un surplus în economie prin efectul de multiplicare. La noi, acest efect de multiplicare e subunitar, din cauză că plătim mult pe ceea ce ar trebui să plătim puțin, iar banii nu se duc în economie, creând plus valoare, ci în buzunarele unora.

   În ultimii zece ani, datoria publică a crescut de 4,9 ori (vezi datele din tabel). PIB-ul național a crescut în aceeași perioadă (dacă prognoza pe anul acesta se adeverește) de 2,4 ori. Deci, guvernele din ultimul deceniu s-au împrumutat de 2 lei pentru a crește economia cu un leu. Din 1990 încoace, raportul este și mai dezastruos, de 50 dolari împrumutați la 1 dolar creștere economică. Acum suntem la nivelul datoriei publice de 40% din PIB. În momentul în care vom depăși pragul de 80% din PIB, conform evoluției din ultimul deceniu, vom avea un PIB național de 1.710 mld. lei și o datorie publică de 1.400 mld. lei. Dacă la momentul actual, PIB-ul pe locuitor e de aproape 7,9 mii euro (pe penultimul loc în UE), iar media la nivelul UE e 27,3 mii euro, peste un deceniu vom avea un PIB pe locuitor de 2,4 ori mai mare, deci de 19 mii euro, dar media UE va trece bine de 30 de mii de euro, dacă nu chiar de 35 de mii de euro. Vom fi tot în coada Europei în ceea ce privește dezvoltarea economică, dar nu ne vom mai permite să ne împrumutăm.

   Din 1990 încoace, datoria pe locuitor calculată în USD a crescut de 259 de ori, în vreme ce PIB-ul pe locuitor a crescut de 5,2 ori (vezi datele din tabel), adică 50 de dolari la 1 dolar. În ultimul deceniu ne-am împrumutat cu 2 lei pentru a crește economia cu un leu. Din când în când, la apariția unei crize, nivelul datoriei crește brusc, accelerând creșterea procentului datoriei publice în PIB. Problema noastră e că ne împrumutăm ca să susținem un nivel ridicat al cheltuielilor de consum și nu de investiții, iar în ritmul acesta ne vom epuiza spațiul de manevră în următorul deceniu și dezvoltarea tot va întârzia să apară.