Cu ce ne-am ales la 9 ani de la aderarea la UE

   În 2007, Băsescu, aflat în starea sa naturală, adică cea în care are o sticlă în mână, ne ura de pe scena din Piața Revoluției să trăim bine, dacă vom avea cu ce. E adevărat că scena cu sticla de șampanie a avut loc cu trei ani înainte, dar e greu să ți-l imaginezi pe Băsescu ținând un discurs de Anul Nou, fără o sticlă prin apropiere, în orice situație, chiar și atunci când nu-i la vedere.
În 2010, a avut grijă ca acestă urare să devina „ Mai trăiți? ... Bine!”. Românii erau în 2007 în sfârșit acasă, alături de Occident, așezați la masa cu bucate și pregătiți, cu furculița și cuțitul în mâini, să devoreze tot bugetul UE. E adevărat că am intrat cu un mecanism de verificare pe justiție, și noi, și bulgarii, dar și așa, era mai bine decât să nu fi intrat deloc.

   La 9 ani distanță de la momentul lui Băsescu de pe scenă, când arunca cu sticle de șampanie în mulțime, nemulțumit, probabil că șampania nu e whisky, moment, pe care l-am mutat din motive de dramatism cu trei ani mai târziu, România s-a înfruptat de vreo treizeci și ceva de miliarde de euro și a pus pe masă peste 11 miliarde. O mare parte din aceste sume s-au facut sub forma de plăți directe, din fondurile structurale aferente bugetului 2007 - 2013 am reușit să atragem 75%. Vom pierde, probabil, aproape câteva miliarde de euro pe care trebuia să-i atragem pe partea de fonduri structurale, ceea ce ar fi dus sumele încasate la peste 40 de miliarde de euro din 2007 până la sfârșitul anului 2015. E bine și așa, se putea și mai rău. Dacă era să ne limităm la sumele atrase de guvernul Boc, atunci rata de absorbție n-ar fi depășit 20%, deci am fi pierdut peste 16 miliarde de euro.

   Tot la 9 ani distanță, românul e mai productiv, PIB-ul pe cap de locuitor crescând de la 6.000 de euro, la 7.900 euro (conform estimărilor pentru anul ce s-a încheiat). Românii sunt mai productivi, dar și mai puțini. Sătui, probabil, de-atâta trăit bine, din 2007, populația rezidentă a scăzut de la 21,13 milioane de locuitori, la 19,86 milioane în 2015. Suntem, așadar, cu 1,44 milioane de români mai puțini decât în 2007. Deci, românul a primit ceva bani de la UE, cei mai mulți prin plăți directe, alocate sub formă de subvenții, cum sunt cele din agricultură, dar nu a reușit să atragă decât puțin peste jumătate din sumele puse la dispoziție prin fondurile structurale, sau dacă a atras ceva, n-a respectat condițiile, și trebuie să dea o parte din sume înapoi. Românii sunt mai productivi, adică produc mai mult PIB, dar și mai puțini, migrația crescând mai ales după anul 2010.

   Suntem la masa bogaților, dar ținuți într-un colț și puși la punct de fiecare dată când nivelul de frustrare a mai marilor uniunii crește. Deși ni s-a cerut să prindem pești mari în plasele anticorupției, când i-am prins, ni se spune că suntem prea corupți și, în consecință, nu merităm să intrăm în spațiul Schengen. Acolo, în spațiul Schengen, trebuie să fie doar țările ce pot asigura un culoar sigur și fără nicio verificare a valului de imigranți către Germania, cum e cazul Greciei, Italiei, Sloveniei, Austriei. E bine și așa, în afara Schengenului, dacă nu suntem doriți, că și așa n-avem autostrăzi să-i înlesnim înaintarea lui Mohamed către mama sa - baba senilă a Europei - Frau Merkel.

   La 9 ani de la aderare, nu suntem integrați și e foarte probabil să nu ne integrăm niciodată, cel puțin, nu în uniunea la care am aderat în 2007.