Postări
Nu s-a văzut. Suntem un fel de Kosovo. Cocina numită TVR a avut grijă să ne alinieze în rând cu lumea a cincea. Acolo, din rândul Eritreei, a Djibouti-ului, ne putem uita la TVR Iași, TVR Cluj, TVR Craiova, admirând producțiile unor genii aciuate la sânul călduț al abonamentului lunar, inclus pe factura de electricitate, ca, Doamne ferește, să nu-ți treacă prin cap să nu-l plătești.
E bine și fără Eurovision, și fără Campionat european, și fără Olimpiadă. Nu ne rămâne decât să admirăm zâmbetul prăfuit și glumițele asortate cu blugii Pyramid din anii `90 ale Marinei Almășan. Rockerul nostru, câștigător al selecției pentru Eurovision, a avut la propriu un Moment of silence în care să-și devoreze liniștit shaorma cu de toate. Se aude că s-a mai îngrășat cu zece kile de supărare că nu dă tonul la Stockholm.
Angajații TVR, ce numără undeva la vreo 2.500, cică vor performa la fel ca și până acum, adică zero rating, zero calitate, și fără număr la capitolul datorii, sub bagheta noii conduceri. Planul noii conduceri de relansare a acestei spelunci e ... ați ghicit!, să mărească abonamentul. Orice plan de reformare a TVR începe cu măsura revoluționar de creativă în materie de management, adică cerșitul de mai mulți bani de la abonații captivi. Din tranzacția dintre TVR și abonat, TVR-ul se alege cu banii, iar abonatul cu satisfacția de a susține o fabrică de datorii.
Ultimul an în care lucurile de la TVR erau cât de cât echilibrate a fost 2005 (vezi datele din imaginea 2). De-atunci, pe la această fabrică de datorii s-au perindat numai „reformatori”, ce-au dus datoriile de la 28 de milioane de lei, la nivelul anului 2005 (circa 7 milioane de euro), la 680 de milioane lei (circa 150 milioane de euro) la nivelul anului trecut. Audiențe la pământ, salariați mulți și cu pretenții, datorii mari, pierderi an de an, cam așa arată pe scurt situația TVR-ului. Lacătul pe ușă e o soluție mult mai reformatoare decât tot ce s-a realizat până acum.
Cioloș ne-a spus că nu poate plăti datoria TVR-ului către EBU (European Broadcasting Union) pentru că ar fi interpretat ca ajutor de stat. Asta e ceea ce se numește o vrăjeală ieftină și tehnocrată. Dacă se voia să se plătească această datorie, se puteau găsi căi, dar nu s-a vrut. Statul nu are doar SRTV-ul în proprietate, ci „n” alte companii, multe dintre ele cu probleme ca și televiziunea publică. Toate aceste companii cu probleme sunt susținute financiar pe linia de plutire prin infuzii de la stat. Deci, dacă era voință, era și putință.
Păgubit din situața asta nu iese TVR-ul, celor de-acolo nu le pasă decât să-și ia salariile, iar când nu le iau, dau instituția în judecată, băgând-o și mai mult în datorii. Nu, păgubit e abonatul, care plătește și primește la schimb nimic. Scuze, de fapt, primește o selecție Eurovision făcută în colaborare cu un primar penal, în urma căreia câștigătorul are asigurat un loc pe canapea în fața televizorului la finala de la Stockholm, dacă se uită pe RAI 1 sau alt canal străin, pentru că TVR-ul trece printr-o nouă „reformă”.
E bine și fără Eurovision, și fără Campionat european, și fără Olimpiadă. Nu ne rămâne decât să admirăm zâmbetul prăfuit și glumițele asortate cu blugii Pyramid din anii `90 ale Marinei Almășan. Rockerul nostru, câștigător al selecției pentru Eurovision, a avut la propriu un Moment of silence în care să-și devoreze liniștit shaorma cu de toate. Se aude că s-a mai îngrășat cu zece kile de supărare că nu dă tonul la Stockholm.
Angajații TVR, ce numără undeva la vreo 2.500, cică vor performa la fel ca și până acum, adică zero rating, zero calitate, și fără număr la capitolul datorii, sub bagheta noii conduceri. Planul noii conduceri de relansare a acestei spelunci e ... ați ghicit!, să mărească abonamentul. Orice plan de reformare a TVR începe cu măsura revoluționar de creativă în materie de management, adică cerșitul de mai mulți bani de la abonații captivi. Din tranzacția dintre TVR și abonat, TVR-ul se alege cu banii, iar abonatul cu satisfacția de a susține o fabrică de datorii.
Ultimul an în care lucurile de la TVR erau cât de cât echilibrate a fost 2005 (vezi datele din imaginea 2). De-atunci, pe la această fabrică de datorii s-au perindat numai „reformatori”, ce-au dus datoriile de la 28 de milioane de lei, la nivelul anului 2005 (circa 7 milioane de euro), la 680 de milioane lei (circa 150 milioane de euro) la nivelul anului trecut. Audiențe la pământ, salariați mulți și cu pretenții, datorii mari, pierderi an de an, cam așa arată pe scurt situația TVR-ului. Lacătul pe ușă e o soluție mult mai reformatoare decât tot ce s-a realizat până acum.
Cioloș ne-a spus că nu poate plăti datoria TVR-ului către EBU (European Broadcasting Union) pentru că ar fi interpretat ca ajutor de stat. Asta e ceea ce se numește o vrăjeală ieftină și tehnocrată. Dacă se voia să se plătească această datorie, se puteau găsi căi, dar nu s-a vrut. Statul nu are doar SRTV-ul în proprietate, ci „n” alte companii, multe dintre ele cu probleme ca și televiziunea publică. Toate aceste companii cu probleme sunt susținute financiar pe linia de plutire prin infuzii de la stat. Deci, dacă era voință, era și putință.
Păgubit din situața asta nu iese TVR-ul, celor de-acolo nu le pasă decât să-și ia salariile, iar când nu le iau, dau instituția în judecată, băgând-o și mai mult în datorii. Nu, păgubit e abonatul, care plătește și primește la schimb nimic. Scuze, de fapt, primește o selecție Eurovision făcută în colaborare cu un primar penal, în urma căreia câștigătorul are asigurat un loc pe canapea în fața televizorului la finala de la Stockholm, dacă se uită pe RAI 1 sau alt canal străin, pentru că TVR-ul trece printr-o nouă „reformă”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu