În lipsă de cadre, partidele apelează la figuri publice, ce
odinioară se auto-intitulau jurnaliști. La umbra nucului bătrân, și găunos aș
adăuga, nici iarba nu crește, dar cresc viguros „jurnaliștii”. Lor nu le pasă de
cât de găunos e nucul.
E clar că, prin partide, de când cu avalanșa de dosare și arestări în prag de alegeri, nimeni n-are chef să se expună pe o funcție cu vizibilitate mare, ca să devină o țintă pe baza unor fapte petrecute în urmă cu un deceniu, de care și-au adus brusc aminte niște ciripitori de serviciu. La capitală avem de-a face cu trei candidați cu dosar de jurnalist.
E clar că, prin partide, de când cu avalanșa de dosare și arestări în prag de alegeri, nimeni n-are chef să se expună pe o funcție cu vizibilitate mare, ca să devină o țintă pe baza unor fapte petrecute în urmă cu un deceniu, de care și-au adus brusc aminte niște ciripitori de serviciu. La capitală avem de-a face cu trei candidați cu dosar de jurnalist.
PSD-ul, după ce-a dat chix cu Firea pe post de
purtător de cuvânt în campania lui Ponta, mai încearcă odată, că poate de data
asta-i cu noroc. Niciunul dintre geniile crescute la umbra lui Iliescu nu a
luat în calcul că Firea nu are lipici la public. Lumea n-o place, cu atât mai
mult în București, unde există și se manifestă o serie de prejudecăți vis-a-vis
de moldoveni. Aceste prejudecăți se manifestă în mare parte în rândul
votanților PSD, votanți caracterizați de unele studii sociologice ca având un
grad de sofisticare mai redus decât votanții PDL-ului sau cei ai ALDE. Îi
prevăd doamnei Firea un eșec strălucitor, dar, cine știe, poate a treia oară e
cu noroc, eventual în Bacăul natal sau în Voluntari, dacă soțul e debarcat de
DNA.
Deconspiratul Turcescu e de departe cea mai bună
glumă. Folosit de Băsescu pe post de băț băgat prin gard pentru ațâțat câinii,
dl colonel ne scuipă de la începutul campaniei niște semințe ale gândirii de
tip „vânzări anterioare”, semn că, odată crescut în umbra matrozului, odraslă a
lui sau nu, dezvolți aceleași ticuri justificative ale unei averi dubios
dobândite. Întrebat, la Adevărul, de unde are atâta avere, Turcescu ne spune că
au existat ani când se câștiga bine în presă. Parcă eram în filmul în care Băsescu
își justifica averea prin „mai un pământ, mai o casă”, iar fică-sa ne spunea că
rețeta pentru o avere mare are ca principal ingredient „vânzările anterioare”.
Și acum mai aflăm un secret al averilor de milioane - să te faci jurnalist. Ce
bancher, director de multinațională, fotbalist și alte meserii de doi lei?
Jurnalist, frate, trebuie să te faci dacă vrei bani! Dacă nu vrei și te
mulțumești cu mai puțin, te faci bancher. Înțelegeți cam ce stofă trebuie să ai
ca să fii jurnalist, jurnalist-deconspirat și jurnalist-candidat?
Dna Laura Chiriac m-a lăsat cu gura căscată.
Programul ei pentru Primăria Sectorului 1, a doua primărie ca buget după
primăria generală, e să facă grădinițe pentru corporatiștii ce nu au domiciliul
în Sectorul 1. Așa ne-a anunțat la Realitatea TV, unde a fost invitată la o
emisiune împreună cu Alexandru Nazare, contracandidatul din partea PNL.
Principala problemă identificată de ea în acest sector e că unii corporatiști
nu-și pot înscrie copii la grădinițele mai bine cotate din sector. Dna a
luat-o rău pe lângă arătură, dacă nu realizează că votanții ei sunt cei cu
domiciliu din sector și nu cei ce au serviciu acolo. Mama răniților
corporatiști nu înțelege că ea și-a depus candidatura la Primăria Sector1 și nu
la Premiul Nobel pentru Pace. Amuzant e și că la respectiva emisiune,
contracandidatul Nazare n-a sesizat oportunitatea ce i se oferă prin inepția
emisă de dna Chiriac și a continuat să se laude cu „realizările” sale de când
era ministru al transporturilor.
Cei trei slujbași ai deontologiei jurnalistice
aterizați direct pe buletinele de vot ale bucureștenilor ne dau măsura crizei
de cadre din partide. Toată selecția naturală din interiorul partidelor a avut
ca finalitate Beciul Domnesc, cadre precum Bușoi, deontologi stridenți,
deconspirați și habarniști. În aceste condiții, ne îndreptăm atenția către
tehnocrați, doar că acolo, crivățul diletantismului și incompetenței bate la
fel ca și prin partide. Concluzia e că avem o țară tristă, plină de clovni
candidați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu